DRAGOSTE-DE-VIATA-de-Jack-London

Dragoste de viaţă - Jack London
supraveghetorul Shemmer, porniseră în goană spre locul crimei.
Numai că ajunseseră acolo înaintea lui Shemmer, atâta tot.
Shemmer declarase însă că, trecând din întâmplare prin apropiere,
auzise zgomote şi aşteptase aproape cinci minute înainte de a
intra; apoi, când a intrat, i-a găsit acolo pe acuzaţi; iar aceştia nu
putuseră intra în baracă cu mult înainte, având în vedere că el
aşteptase afară, lângă singura uşă a barăcii. Ei şi? Ah Cio şi ceilalţi
patru deţinuti declaraseră că Schemmer se înşală.
Până la urmă o să li se dea drumul. Erau siguri că aşa o să se
întâmple. Nu era cu putinţă să tai capul a cinci oameni pentru două
înjunghieturi. Unde mai pui că nici unul dintre diavolii străini nu
văzuse cum se petrecuse omorul. Dar franţujii ăştia sunt atât de
proşti! În China, după cum prea bine ştia Ah Cio, judecătorul ar fi
poruncit să fie cu toţii supuşi la cazne şi astfel adevărul ar fi ieşit
îndată la iveală. E foarte uşor să afli adevărul prin tortură.
Dar franţujii ăştia nu torturează pe nimeni, mari nătărăi mai sunt.
De aceea n-au să afle niciodată cine l-a omorât pe Chung Ga.
Dar Ah Cio nu înţelegea chiar totul. Societatea engleză căreia
îi aparţinea plantaţia adusese cu mari cheltuieli pe cei cinci sute de
culi în Tahiti. Acţionarii cereau stăruitor dividende, iar societatea nu
le plătise încă nimic. Şi societatea nu voia ca muncitorii angajaţi cu
atâta cheltuială să capete obiceiul de a se ucide între ei. În afară
de aceasta, franţujii ţineau morţiş să impună chinezilor „virtuţile şi
binefacerile” legiuirilor franceze. În asemenea cazuri, cel mai bun
lucru este să dai din când în când câte un exemplu. Şi apoi, la ce ar
mai folosi insula Noua Caledonie, dacă nu ca să trimiţi acolo
oameni pentru a-şi sfârşi zilele în mizerie şi suferinţă, ispăşindu-şi
astfel vina de a nu fi decât nişte biete fiinţe omeneşti?
Ah Cio nu înţelegea toate acestea. Stătea în sala tribunalului,
aşteptând sentinţa încâlcită prin care el şi tovarăşii lui aveau să fie
lăsaţi liberi să se înapoieze pe plantaţie şi să muncească acolo
până la expirarea contractului. Această sentinţă urma să fie dată în
curând. Procesul se apropia de sfârşit. Ah Cio îşi dădea seama de
aceasta. Nu mai era audiat nici un martor şi nu se mai auzea
babilonia aceea de graiuri. Diavolii franţuji obosiseră şi ei şi aveau
să dea în curând sentinţa.
46