1. Raportul Stiintific si Tehnic (RST) in extenso al proiectului cu titlul ...

mai bine la ţesut dacă prostata a fost deja introdusă câteva minute în formol sau
lichid Bouin.
Fixatorul utilizat este Formol 10 % dar, dacă se utilizează tehnica fragmentelor
topografice mari aşezate în megacasete se recomandă o postfixare de câteva zile
în Bouin pentru a se obţine o întărire a ţesutului prostatic.
Timpul de fixare este variabil funcţie de tehnica de includere utilizată 24-48
ore în cazul includerii în casete de tip standard, 4-6 zile în cazul utilizării
megacasetelor.
Trebuie cântărită şi măsurată prostata înainte şi după ablaţia veziculelor
seminale. Se măsoară distanţa apex – bază (înălţimea), diametrul transversal
(lăţimea), diametrul anteroposterior (grosimea). Volumul prostatei este sensibil egal
cu greutatea.
Orientarea piesei de prostatectomie radicală
Prelevarea separată a veziculelor seminale, a bazei prostatei şi a apexului.
Veziculele seminale.
• Se detaşează complet de baza prostatei.
• Se realizează în partea lor inferioară o secţiune transversală de 8 mm grosime
ce cuprinde inserţia veziculelor, ţesut de la nivelul bazei prostatice şi ţesut adipos
periseminal de vecinătate.
Această secţiune transversală este tăiată în fragmente sagitale la 3 mm (conizaţie) şi
incluse în totalitate.
Această orientare permite aprecierea invaziei căilor spermatice intraprostatice şi a
bazei veziculelor.
Apoi se efectuează una sau două secţiuni transversale ale corpului şi extremităţilor
distale.
Baza prostatei sau marginea chirurgicală proximală.
Este prelevată printr-o secţiune transversală de 5 mm grosime care este apoi
retăiată într-o manieră sagitală din 3 în 3 mm şi se include în totalitate.
Apexul sau marginea chirurgicală distală.
Este de asemenea prelevat printr-o secţiune transversală de 5 mm grosime
care retaie în fragmente sagitale din 3 în 3 mm şi se include în totalitate.
Restul blocului prostatic.
Se prelevează secţiuni transversale etajate de la apex spre bază
perpendicular pe suprafaţa rectală şi uretră. Numărătoarea secţiunilor se face de
asemenea în sens apex – bază. Grosimea secţiunilor variază între 3-5 mm funcţie de
tehnica incluziei care se poate efectua în două moduri :
- utilizarea casetelor de tip standard : secţiunea prostatică este separată în 2
sau 3 fragmente printr-o resecţionare sagitală mediană sau paramediană. Dacă
prostata cuprinde o zonă de tranziţie foarte dezvoltată se pot face resecţionări ale
părţii anterioare pentru a diminua înălţimea secţiunii. Aceste secţiuni anterioare
cuprinzând stroma fibromusculară anterioară şi zona de tranziţie pot fi puse deoparte
pentru o incluzionare ulterioară în eventualitatea unui carcinom situat în această
regiune.
- utilizarea de megacasete : grosimea secţiunii prostatice este mai mare (5-6
mm), secţiunea trebuie să fie perfect plană pentru a obţine cupe ce cuprind
întreaga suprafaţă tisulară. Se vor realiza două niveluri de cupe pe blocul de
parafină la o distanţă de 2,5 – 3 mm între două secţiuni. În cazul în care prostata este
foarte voluminoasă (superior la 5,5 cm în diametrul transversal) se realizează o
secţiune sagitală mediană. Oricare ar fi tehnica utilizată toate secţiunile vor fi incluse
în totalitate. Ele trebuie orientate corect punându-se de fiecare dată faţa anterioară
a secţiunii pe fundul casetei.