salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

I O A N E,
[Tabletă la petrecerea poetului Ion Panait pe ultimul drum]
S-a făcut răcoare, Ioane, în această lume buimacă şi plină de sminteli zgomotoase.
In lumea păsăretului s-a dat deja semnal de plecare. Şiruri lungi de cocoare
defilează pe sub zariştea cerului plumburiu, îndreptându-se spre zări
călduroase. Prin podgoriile Vrancei n-au mai rămas decât prigoriile să se
îndulcească din licoarea boabelor de tămâioasă . In curând, natura se va desfrunzi
şi lumea va deveni dezolantă şi scheletică, amintindu-ne de nimcnicia noastră
sublunară. De pe Măgura Odobeştilor vor pogorî pâclele cenuşii şi umbroase, inducându-ne
ideea de neant şi de zădărnicie a toate.
Vrancea e mai săracă fără tine, Ioane. Moartea ta n-a împuţinat-o doar cu un
om, ci a sărăcit-o cu un cântec, cu o providenţă, cu o nădejde. Câtă vreme te ştiam
că exişti în haloul tău de lumină eram încredinţaţi că poezia are un staroste, un reper
şi-un portativ la care să ne raportăm cu reverenţe cuviincioase.
Ştim bine că viaţa înseamnă, printre altele, şi un proces de treptată devitalizare,
de malignizare şi de capitulare din condiţia vieţuirii. Moartea vine întotdeauna
prea devreme şi totdeauna ne găseşte nepregătiţi, dar, e drept, uneori
obişnuieşte să ne trimită câte un semn, aşa cum zmeul din poveste îşi trimite înainte
buzduganul anunţându-şi apropiata venire. La Ion Panait semnale s-au transmis sub
forma melancoliei, a nostalgiei, a împăcării cu lumea, cu sine şi cu destinul său anxios.
Adăsta în trecut, dar nu ca stare reflexivă sau memorialistică, ci sub forma
stărilor de spirit, a ceea ce germanii numesc Lebergefuhl
Când i-am citit ultimul volum de versuri,” In amurg, mai târziu, ca de obicei”,
am înţeles că Ion Panait a-ncetat să mai lupte, să se zbată şi să-şi înfrângă
lentorile. Se trăgea spre marginile firii, spre subsolurile ei. Era încercat de presimţiri
sumbre, cum nu sesizasem până atunci. Una dintre poezii se intitula “Venea cucul”
şi-şi exprima îndoiala că atunci când nefericita pasăre îl va căuta la casa veche,
unde trăgea ca la o gazdă imperială,nu îl va mai găsi la aceeaşi adresă. Dureroasă
presimţire….
14
Comemorări
Noapte bună, dragul meu! Bucură-te de odihna care ţi-a lipsit pe pământ!
Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009
Ionel NECULA