salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

Eseu
contemporan şi ne cutremurăm de lectura unor graffitti compuse de copiii străzii, tinerii de
cartier, băieţii de băieţi : e nu doar filosofie cinică de viaţă, pe măsura unei Societăţi tulburi
şi dezabuzate, dar şi o luptă cu « urâtul » intuit a fi comunitar şi etno-genetic (ca şi Eminescu-Cioran)
!
Să reflectăm, aşadar : cu întârziere citadin de recuperare, Marin Preda se răfuieşte (nu atât
în romane) cu urâtul ca subdezvoltare a lumii rurale româneşti. Iar de la Ibrăileanu ne vine
Erosul ca antidot al urâtului morţii, dar nu uităm nici « irmoasele » bucureştene (dragi lui Eminescu),
cum nici cutare cântec bănăţean robust ce imprimă firii noastre un mesaj de
speranţă. Dar ni se pare, sau Himerele lui Paciurea oferă un spectacol etic al unei lupte mai
rafinate cu Urâtul Răului decât, să zicem, mitologia Gorgonei? Nimic nu s-a încheiat în lupta
nedecisă cu inesteticul maleficiu, ca-n râsu’-plânsu’ la Nichita Stănescu. Dorul de a fi
continuă.
Florin PARASCHIV
Emil Cioran în tentaţii metafizice
necompromise
Ca şi Nietzsche, idolul său din perioada
formării intelectuale, Cioran s-a
poziţionat în cuvinte extrem de severe la
adresa filosofiei, ca disciplină de ansamblu
ce-şi propune asumarea logico – subiectivă a
lumii. Nici pretextul aversiunii nu era prea
diferit de cel al alienatului din Sils-Maria. Nietzsche
reproşa filosofiei seninătatea,
supralicitarea armoniei înşelătoare şi adjudecarea
simbolistică a lumii în detrimentul beţiei
dionysiace, a abisului din fiinţă şi iraţionalului
din lume. Filosofia greacă, spunea Nietzsche
într-o tendinţă de exemplificare, nu se
nervurizează din disconfortul resimţit de om
în raporturile lui cu lumea, cu zeii şi cu el
însuşi, ci din limpezimile de cristal ale gândului
şi din simţul netulburat al măsurii. „Marii
iubitori de înţelepciune, vechii greci, va constata
şi Cioran, obişnuiau să facă filosofie
înseninată „în grădini, în pieţe publice şi la
cine ştie ce margine de mare” şi pierdeau din
vedere infrastructura subiectivă, tectonica
27
Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009
fiinţei, temperatura subcutanată şi conţinutul
interior ce caracterizează umanul.
Coborâtă în piaţa publică, ipotecată unei
practici ambulatorii prin preluarea ei de către
sofişti, filosofia devenea un bun public, se
consuma în dispute oratorice şi antrena nu
doar pe cei în problemă, dar şi multă lume
ocazională.Cioran diferenţiase, în ultima sa
carte publicată în România, înainte de a lua
drumul pribegiei galice „două tipuri de filosofi;
cei ce gândesc asupra idelilor şi cei ce gândesc
asupra lor înşişi. Deosebirea dintre silogism
şi nefericire... Pentru un filosof
obiectiv, numai ideile au biografie; pentru
unul subiectiv numai autobiografia are idei.
Eşti predestinat să trăieşti în preajma categoriilor
sau în preajma ta. În felul ultim,
filosofia este meditaţia poetică a nefericirii” .
Bineînţeles că predilecţia scepticului, atunci
când nu dezavua iritat orice zbatere
filosofică, mergea către tipul de filosofie ce-şi
extrăgea ideile din autobiografie, din