salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

Ionel Bandrabur
O viață dăruită literaturii
A apărut recent o monografie necesară
în lumea literelor vrâncene: ,,Ionel Bandrabur –
Omul și scriitorul”, de Culiță Ioan Ușurelu, Editura
,,Zedax” – 2009. Autorul volumului
și-a propus, credem că a și reușit,
să ne dezvăluie date inedite din
viața și activitatea unui scriitor care
a fost și este un artist al cuvântului,
un scriitor a cărei creaţie implică
un angajament intelectual şi sufletesc
total şi permanent.
Deși marginalizat de toate
regimurile politice, Ionel Bandrabur
nu-și clamează suferințele, nu-și
cere drepturile pe care le-ar merita
un scriitor cu douăzeci și cinci de
cărți scrise. Nu acuză în ziare și la
televiziuni pe cei care l-au
nedreptățit și care, știind doar să-şi
apere interesele meschine, lasă
breaslă scriitorilor la coada bugetului,
la marginea disperării. Din contră, scriitorul a
renunțat, pentru a avea liniștea necesară creației,
la tot: la familie, la petreceri, la vizitele prietenilor
(câți mai sunt) etc. În schimb, s-a dedicat unei
munci istovitoare, rar întâlnită la confrați, asupra
cuvântului, aceasta având ca rezultantă
desfătarea sufletului şi minţii cititorului. Indiferența
olimpiană, care-l stăpânește, face bine operei,
dar în rest … . Oricum, Ionel Bandrabur a ales un
drum pe care toți l-am dori, dar foarte rar reușim
să-l urmăm.
Cartea de față ne aduce informații interesante
despre debutul lui I. Bandrabur cu placheta
,,Vrăjitorul de cuvinte”, tipărită în 1940 la Bolgrad
– Moldova de peste Prut. Versurile scriitorului
păncean au primit, la vremea respectivă, cuvinte
de laudă din partea lui Eugen Lovinescu și chiar
a lui Ion Barbu. George Călinescu l-a stimulat prin
publicarea poemului ,,Stepă” în ,,Jurnalul <strong>literar</strong>”
(1939). De subliniat că I. Bandrabur a fost studentul
lui Lucian Blaga, și doar arestarea marelui
filozof a oprit absolventul din Panciu să nu continuie
doctoratul cu profesorul său.
Aflând toate acestea despre conjudețeanul
nostru, sigur că ar trebui să-i fim mai aproape și
să aflăm de la domnia sa amănunte despre
corifeii în preajma cărora a stat. Ar trebui…, dar,
din păcate, nu se întâmplă aşa. De ce?
Autorul monografiei are timpul și puterea
(sau dragostea) de a străbate
opera lui I. Bandrabur, pe care
ne-o prezintă într-o formă
atractivă. Nu comentează, ci
doar ne-o descoperă, lăsând
cititorului plăcerea de a citi și
de a recunoaște frumusețile
tainice ale scrisului. Se dau
chiar și unele fragmente sugestive
mai ales din cărțile de
aforisme, dovadă că, după
cum știam deja, Culiţă Ioan
Uşurelu este îndrăgostit de
propozițiile și frazele pline de
înțelepciune. Credem că tocmai
din această cauză insistă
pe volumele Banchetul
dragostei, Paradisul evident,
Matusalem, Voluptatea de a scrie,
,Adevărul e în vin, Aforisme pentru mileniul III,
Râsul demiurgului și Râsul omului.
Enunțurile confesive din aceste cărți (și nu numai)
sunt de-a dreptul memorabile, purtând amprenta
scriitorului de marcă. Fraza indelung şlefuită
demonstrează înca odată că arta lui Ionel Bandrabur
a atins cel ma înalt nivel. Prin toate aforismele
sale străbat sentimentele, resentimentele,
abuzurile pe care le-a suportat cu stoicism,
frustrările de care a avut parte în toate regimurile.
Și, nota bene, toate sunt scrise ,,sine ira et studio”.
Culiță Ioan Ușurelu oferă cititorilor un
volum în care autorul apare foarte puțin, iar
informațiile despre subiectul său sunt lăsate să
curgă liber. Printre rânduri ghicim însă emoția
înaltă, observăm eleganța compozițională, ceea
ce, s-o recunoaștem, nu se întâmplă atât de des
în zilele noastre când puzderia de aparitii editoriale(
fără formă și fără fond) inundă piața de carte.
Laura TUDOREAN- Iaşi