salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

15
Comemorări
Ion Panait
1941-2009
TEROAREA
Teroarea morții a coborât asupra mea
fantomă opacă a unui vis îndepărtat, fericit poate, cât
poate fi preludiul pâlpâind în paradis al unui fluturun
ochi fără memorie îndrăgostit de respirația vieții –
și aripile lui violete de porumbel,
suferința lui de marmură erau ca o zăpadă pustie de
mătase
sau ca o scrisoare, ca un cuvânt de onoare
aproape de laguna acelei infamii dulci unde suspinau
îngeri,
lângă oameni, o răcoare
siberiană a stihiei – ah, ce frumos, ce frumos! –
de-a lungul gândurilor învăluite de frumusețe
când eu de aici îți sărbătoream mâinile,
nedefinita lor zare…
MĂ VEI VEDEA ORB ȘI TRIST
Mă vei vedea trist coborând fereastra cu reflexe
moarte de lună înghețată, mă împinge spre amintirile
vieții, ale tinereților noastre de fapt un sentiment
funebru al conștiinței, de grozăvii îndurate, de
suferința aceea iluminată într-o nuanță de miere
și degradare, carnea unei iubiri aruncate în adâncul
vinovat al indiferenței. Mă vei vedea
orb și trist în reflexul târziu al oglinzii până când
imaginea adevărului va începe să râdă, la capătul
timpului, în sănii de brad și înscrisuri misterioase.
TIMPUL DE CARE MI-E DOR
Din aproape în aproape am dat peste surâsul tău
la fel de minunat, dar puțin altfel, o pasăre
în obrazul acesta mâncat de foame e timpul rănit
în războiul ce l-am pierdut amândoi, timpul de
care mi-e dor și nu mai stă la ușă ca o ‚ţinere
de minte a văpăii din luna mai.
Acum, doar zâmbetul nopții se înfioară sub noi ca
o umbră și se aruncă în fălcile lacome ale vieții.
Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009