salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

Ceea ce a făcut Marian Papahagi a
fost, aşadar, o necesară reabilitare: a redat,
cu mari eforturi, spaţiul în exclusivitate locatarilor
de drept, adică bursierilor şi
cercetătorilor, a obţinut reluarea burselor
după concursuri exigente, a recuperat cărţi
pentru superba bibliotecă, a restabilit
legăturile cu instituţii similare din capitala Italiei.
Din păcate, el n-a mai apucat să-şi
primească nici măcar bursierii, sosiţi imediat
după moartea sa, dar cei care i-au urmat,
adică profesorul istoric Gheorghe Mândrescu
şi Dan Eugen Pinetta, s-au străduit să ducă
mai departe proiectul restaurat de predecesor.
S-au mai publicat două volume din
Ephemeris Dacoromana şi altele, vreo patru,
aşteaptă în dosare subvenţiile de tipărire.
Reamintesc aceste lucruri fiindcă, dintre
cele trei funcţii amintite de noul director,
cea de „şcoală” rămâne şi trebuie să rămână,
evident, prioritară. Este, de altfel, semnificativ,
că decizia iniţială a fost emisă de Ministerul
Instrucţiunii Publice din epocă. Este
foarte bine, pe de altă parte, că edificiul din
Valle Giulia găzduieşte şi manifestările Institutului
Cultural Român, care le şi finanţează,
de altfel, adică diverse conferinţe, expoziţii,
concerte ale unor artişti şi specialişti din ţară.
Ele sunt numeroase – şi cel mai nou program,
pe lunile ianuarie-februarie 2009,
probează o diversitate notabilă, căci, în afara
colocviului comemorativ menţionat, a anunţat
un „convegno di studi” cu tema Românii şi
Italia, 1859-1979, cu participare academică
românească şi italiană, un altul cu tema
Receptării lui Galileo Galilei în cultura
românească, o expoziţie de artă
contemporană „Imago Mundi”, cu lucrări,
sculptură şi grafică de Radu Ciobani şi Valer
Sasu, două concerte ale ansamblului „Aliusmodum”
cu muzică preclasică şi
contemporană, europeană şi românească,
un Omagiu compozitorului Roman Vlad, cu
participarea unui chitarist italian…
Câteva mari reuniuni ştiinţifice sunt gândite
pentru acest an, prilejuite de centenarele
Eugen Ionescu şi Constantin Noica, alături
de un simpozion dedicat Anului 1989 în Eu-
5
Românii în lume....
Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009
ropa, toate cu invitaţi din mai multe ţări. E de
reţinut şi un alt colocviu internaţional, de
arheologie, organiza în colaborare cu Consiliul
Naţional al Cercetării din Italia şi Universitatea
din Lecce, cu conferinţe alternative la
Accademia şi la sediul Consiliului.
Se poate deduce din asemenea
proiecte că noua conducere a instituţiei noastre
române face eforturi remarcabile de integrare
în reţeaua celorlalte institute similare –
şi o primă dovadă este cooptarea în Consiliul
Academiilor Străine din Roma a profesorului
Mihai Bărbulescu, care a organizat,
de alminteri, şi deschiderea anului „academic”
la sediul nostru, oferind astfel ocazia
colegilor străini să cunoască frumosul spaţiu
în care lucrează românii.
Pentru tinerii bursieri s-a obţinut accesul gratuit
la muzeele din Roma, se continuă
acţiunea de punere a lor în legătură cu diverse
grupuri de cercetare din domeniile
specifice, se are în vedere înscrierea lor cu
comunicări ştiinţifice la colocvii precum cele
anunţate, sunt prevăzute întâlniri periodice
de raportare a activităţii şi dezbateri etc.
Tinerii plasticieni bursieri vor participa la
expoziţiile colective ale Academiilor naţionale
din zonă, istoricii-arheologi vor fi prezenţi pe
şantiere de săpături, arhitectura va avea şi
ea loc în astfel de manifestări comune.
Colaborări sunt prevăzute şi cu Ambasada
română la Vatican, reprezentată acum, de
domnul Marius Lazurcă.
După câte am înţeles, două mai sunt
problemele mari care preocupă conducerea
Accademiei di Romania în momentul de faţă.
Întâi, continuarea prestigioasei publicaţii
Ephemeris Dacoromana, ca spaţiu reprezentativ
al cercetărilor efectuate de bursieri. Şi,
imediat, aprovizionarea bibliotecii cu lucrări
de specialitate recente, privitoare la România
şi latinitatea orientală, din istorie, filologie,
arhitectură şi, în genere, artele plastice. Îmi
pare de la sine înţeles că, în ce priveşte
susţinerea apariţiei revistei, Editura Academiei
Române ar fi prima chemată să imprime
numerele deja pregătite pentru tipar şi cele
care vor urma.