salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

1960-1964 – Colaborator la „Centre de Recherches Scientifique” (C.N.R.S.) pentru
filozofie şi teologie.
1964 – Însărcinat de „Fundaţia Regală Carol I” (Paris) cu editarea ziarului „La Nation
Roumaine”, creat în 1948 de R. Böilă.
1965-1988 – Părăseşte C.N.R.S. şi activează ca jurnalist la o importantă revistă
medico-socială. Se ocupă de problemele sociale. Este primul jurnalist din Franţa care are
ideea (1972) să cifreze (hărţi în anexă) costul sănătăţii pentru fiecare department. Studiul
este difuzat de Televiziunea franceză.
1980-1984 – Publică o serie de cărţi (cu semnătură personală sau sub pseudonim).
Les prophrtier de l’an 2000; L’art anicien de guerir; La vie et l’oeuvre de Nostradamus (Ed.
Belfond); L’Oeuf (Ed. Du Felin). Mai toate cărţile au fost traduse în limba engleză, germană,
italiană, spaniolă, portugheză.
1983 – Doctor în filosofie (menţiunea: „Très bien”). Fac parte din juriu profesorii I. T.
Desanti, Granel şi Tillet). Teza principală este intitulată: La structure de la pensée speculative.
(Teza de la D.E.S. trata despre problema Timpului şi Istoriei în filosofia contemporană).
OMAGIUL LUI
CONSTANTIN AMĂRIUŢEI
La câţiva ani de la sosirea sa la Paris, domnul Amăriuţei a înzestrat literatura română
de expresie franceză cu trei romane în care îşi exprima viziunea despre noua “realitate
românească”ce a putut s-o întrevadă sau s-o prevadă exact înainte de a se exila. Romane
sumbre, cu atmosferă apăsătoare, dar care au îndeplinit, pentru ajutorul lor, funcţia de catharsis,
în sens aristotelic, de „purificare a sufletului”.
Pentru noi, Occidentalii, atât de prost informaţi (în epocă) tocmai când regimul comunist îşi
exersa autoritatea asupra populaţiei, aceste romane, îndeobşte „Le Paresseux” (Leneşul)
şi „La Fiancée du Silence” (Logodnica Tăcerii), ne-au făcut să înţelegem, să ne imaginăm
atunci, presiunea implacabilă a „dictaturii proletariatului”. Aş vrea, de asemenea, să remarc
un paradox interesant: a se şti că acest tânăr Român debarcat în Franţa, cu o solidă formaţie
<strong>literar</strong>ă şi filosofică de tip european clasic, în loc să se piardă în cultura occidentală, s-a apucat
să scrie un fel de Lepotiseţ metafizic al României, fundamentat pe adevărata cultură
română, cultura arhaică şi metafizică, striivită în acel moment de sistemul comunist. Multe
din aspectele acestui Letopiseţ dezvăluiau un caracter profetic, aşa cum putem constata
astăzi. Aici ar fi de notat că, în ciuda unui indiscutabil pesimism – mai mult decât justificat prin
turnura luată de „războiul rece”, apoi amestecul, din ce în ce mai catastrofic pentru Europa
Centrală, a URSS în politica mondială – Amăriuţei pare să nu-şi fi pierdut speranţa că într-o
zi România va renaşte salvându-şi tot ceea ce era mai bun în fondurile sale spirituale autentice.
Fără îndoială că această speranţă de supravieţuire a patrimoniului cultural, specific
României, a făcut ca un filosof îndreptat spre ontologie, precum Amăriuţei, să aprofundeze
noţiunea, extrem de bogată, de „Românie arhaică”. Noţiune bazată pe concepte atât de originale
ca stare dintâi şi stare de loc. Astfel, Amăriuţei a adus un mare serviciu comunităţii
internaţionale de studii filosofice, în ce priveşte definirea corectă a diverselor concepte de
stare, invitându-i totodată să facă precizări şi să clarifice semnificaţia şi funcţia mitului, alegoriei,
metaforei, simbolului, misterului şi sacrului, lucruri pe care gânditorii moderni tind să
le confunde uneori.
21
Vrânceni celebri
Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009