salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

More documents

Recommendations

Info

Religie Libertatea lor Preot Daniel Pătrăşcanu De Crăciun ne-am luat raţia de libertate.” Au trecut 20 de ani de la „Schimbarea la faţă a României”, dar vocile celor ce au avut inconştienţa sau interesul să iasă în stradă, răsună încă în timpanul conştiinţei noastre. Obişnuiţi atâta amar de vreme cu raţionalizarea nevoilor noastre materiale sau spirituale, n-am îndrăznit mai mult. Ne-am mulţumit doar cu raţia, cu dramul de libertate, sperând că luna următoare, încercuind pe o cartelă imaginară, vom primi mai mult din dreptul nostru de a fi liberi. Am privit atunci mii de oamenii, îngenunchind în „spaţiul public”, şi rostind fără teama de a fi consideraţi ridicoli, sau de a fi acuzaţi de prozelitism, având ca ultimă nădejde, rugăciunea către un Tată ceresc. Pentru prima dată, după 50 de ani de „domiciliu forţat” între zidurile bisericilor, ultimele bastioane ale libertăţii noastre, Dumnezeu revenea pe buzele tuturor, se înălţa către cerul albastru ca o pasăre ţinută în colivie, iar mai apoi se odihnea, atingând cu sfială pământul înroşit de sângele eroilor. „Cortina de fier” cădea cu zgomot de trasoare, marcând finalul unei piese de teatru, în care popoarele oprimate au jucat fără voia lor la indicaţiile unor regizori cocoţaţi în locul divinităţii. Ne-am bucurat cu toţii. Unii cu smerenie, alţii cu naivitate. Libertatea era a noastră, cuvintele şi gesturile tuturor ţâşneau necontrolate, sfidând cenzura ce înmormântase orice ieşire din tiparele prestabilite de politica partidului cu însemne muncitoreşti. Nimeni nu mai putea atenta la LIBERTATEA noastră. Întreaga mass-medie lua ca semn al credibilităţii libertatea. Şi credinţa noastră creştin ortodoxă redevenea un reper al identităţii naţionale. La toate manifestările publice, rugăciunea slujitorilor sfântului altar era nelipsită din program. Conducătorii noştri de atunci, din convingere sau pentru că aşa dădea bine la electorat, emanau credinţă prin gesturile lor oarecum stângace, dar făcute cu multă atenţie din teama de a nu greşi. Religia reintra timid şi în Şcoala Românească, de unde fusese alungată cu atâta duşmănie. Bineînţeles că nu a fost primită cu flori. Acolo prinsese rădăcini puternice materialismul ştiinţific, cu ramificaţii în toate domeniile abordate de programa şcolară. Astfel Religia a pornit de jos în lupta de a-L face cunoscut pe Dumnezeu copiilor noştri. A fost multă vreme Cenuşăreasa Şcolii, iar în unele locuri şi acum mai aşteaptă Prinţul să o ridice la demnitatea ei de luminătoare a sufletelor noastre aşa cum a fost dintotdeauna. Dar apele au început să se întoarcă în matca lor. Lucrurile reveneau la nefirescul de mai înainte, îmbrăcat cu alte haine, noi, strălucitoare, dar care ascundeau acelaşi despotism, în care unii au toate drepturile, iar ceilalţi doar pe cel de a se supune umili. Libertatea mult trâmbiţată, cea câştigată cu preţ de sânge, s-a schimonosit la faţă încât nimeni nu o mai recunoaşte. Normal, nici nu ai cum. A devenit libertatea lor. A celor cu drepturi, şi nu de orice fel, ci europene. E libertatea lor de a se simţi stingheriţi de simbolurile religioase din spaţiile publice, având pregătită demonstraţia că icoanele afectează grav dezvoltarea psihică a bieţilor copilaşi terorizaţi de aceste imagini îngrozitoare. Au găsit în felul acesta adevăratul duşman al formării tinerilor, în vreme ce imaginile „blânde” promovate de filmele de acţiune şi jurnalele de ştiri se perindă nestingherit pe toate canalele tv. E libertatea lor de a trimite orice manifestare a credinţei în derizoriu, cu aceeaşi emfază a omului care, ştie ce este cu această poveste despre Dumnezeu, născocită de mintea omului primitiv, neiniţiat în tainele cunoaşterii ştiinţifice. E libertatea lor de a cataloga orice demers către Dumnezeu ca prozelitism şi de a delimita clar spaţiul laic de cel eclezial, ca şi cum omul trebuie să fie creştin două ore pe săptămână, duminica la biserică, şi poate, accidental, dacă mai are vreo nevoie, botez, nuntă, înmormântare, iar mai apoi să-şi steargă totul din memorie, într-o dedublare perfectă, pentru că intră în spaţiul laic şi gesturile sau cuvintele lui pot deranja pe „liberii cugetători” ai vremurilor noastre. E libertatea lor de a nu avea nici o normă morală, de a nu recunoaşte nimic din ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit ca valori eterne ale firii umane: dragostea, milostenia, credinţa, familia, dreptatea, adevărul, libertatea. E libertatea lor de a-şi trăi viaţa după propriile reguli şi mai ales de a ne impune şi nouă aceste norme, în care păcatul nu numai că nu există ca noţiune, dar devine chiar virtute, în vreme ce virtutea e o pierdere de timp şi de energie pentru o lume emancipată aşa cum e lumea în care trăim. Dacă acesta este libertatea lor, unde mai este atunci libertatea noastră ? 38 Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009
Critică <strong>literar</strong>ă SUFLETUL AUTORULUI VALOREAZA MAI MULT DECÂT OPERA? sau DESPRE ISTORIA “CANONICĂ” A LITERATURII ROMÂNE - de Theodor Codreanu Istoria "Canonică" a Literaturii Române a avut curajul să susţină şi să demonstreze cu argumente că Istoria Critică a Literaturii Române, de Nicolae Manolescu, nu este cel mai important eveniment cultural din ultimii 60 de ani, asa cum afirmă - sus şi tare - unii dintre apropiaţii, admiratorii, fanii ilustrului critic . De altfel, Theodor Codreanu afirmă că lucrarea sa a fost spontană, născându-se mai degrabă sub aripa ocrotitoare şi intransigentă, în acelaşi timp, a hazardului. Mai mult, nu are ca obiect de comentariu personalitatea lui Nicolae Manolescu, considerat de către admiratorii săi în prim planul culturii româneşti din ultimii 40 de ani. Cartea lui Theodor Codreanu spune că avem în, fapt, doar o scriere despre literatura română în complexa ei personalitate. Ce îi "reproşează" criticul Theodor Codreanu ilustrului confrate? "Reacţia de respingere a specificului naţional", moştenită din anii canonului comunist.. După părerea sa - şi are argumente pe care le prezintă la momentul potrivit - Istoria Critică a literaturii române este, involuntar, contaminată de ideologia internaţionalismului, iar canonul folosit de N. Manolescu nu seamănă cu cel adevărat, al lui Harold Bloom. De fapt, nu mai seamănă cu nimic. Urmarea este că elevii,ca şi maturii, sunt într-o mare confuzie. Neaşteptată i se pare lui Theodor Codreanu şi poziţia marelui critic în legătură cu opera vieţii sale, Generaţia 80 - pe care o comentează. Postmoderniştii schimbă paradigma, dar nu şi canonul. Nicolae Manolescu întrevede, însă, în anii 2000 posibilitatea apariţiei unui noncanon, douămiiştiii, aşteptându-se desigur ca aceşti tineri să scoată din pălărie anticanonul viitorului.”Literatura generaţiei 2000” - scrie Nicolae Manolescu - este oglinda acestui prezenteism ale cărui porţi spre trecut şi spre viitor au fost închise: o literatura egoistă şi egocentristă, senzuală, superficială, interpretând libertatea cuvântului ca pe o libertate a expresiei, de unde aspectul frecvent pornografic, bazat pe o inteligenţă naturală şi mai rar pe o cultură, needucată sau pur şi simplu castrată spiritual şi moral, simplu document personal, uneori atât de sincer, încât pare (chiar şi dacă nu este ) autentic."In continuare vom spicui câteva din observaţiile pertinente făcute de Theodor Codreanu, lăsându-vă însă plăcerea să descoperiţi singuri obiectivitatea acestui autor, care observă unele pagini excelente din opera critică ale lui Nicolae Manolescu, precum şi unele citate alese cu grijă. In rest, profitind de autoritatea sa incontestabilă, Manolescu dă "verdicte" care nu şi-ar avea locul:Neculce delirează fatalist, Heliade e paranoic,nu agrează antibonjurismul lui Alecsandri. Una dintre ambiţiile sale călinesciene este, după cum remarca Theodor Codreanu, reevaluarea unor opere considerate subevaluate până la el, şi invers, detronează opere şi scriitori supraevaluaţi. Romanul “Elena”, de Bolintineanu, este considerat "cel mai bun roman de dinainte de” Viaţa la ţară", de Duiliu Zamfirescu, superior, desigur ,”Ciocoilor vechi si noi”.Ca scriitor, reabilitează pe C.A. Rosetti.Şi exemplele pot continua. Aş dori să mai adaug acum, la final, faptul că Theodor Codreanu s-a aplecat cu multă atenţie, cu creionul în mână, înarmându-se, timp de două luni, cu multă rabdare, asupra Istoriei critice a literaturii române. Experienţa şi spiritul fin de critic <strong>literar</strong> l-au ajutat să scoată o carte extrem de proaspată, un fel de roman poliţist - respectând proporţiile de rigoare. Şi nici nu este de mirare dacă ne amintim că Theodor Codreanu, istoric <strong>literar</strong>, prozator, critic <strong>literar</strong>, este un rafinat al nuanţelor, care derivă din al său “esprit de finesse”, o persoană de înaltă cultură, cu deschidere interdisciplinară şi pluridisciplinară. Domnia sa “a demonstrat că provincia e mai creatoare şi mai valoroasă estetic şi etic decât centrul”. Prin volumul de faţă, Th. Codreanu ne convinge încă o dată că-i “repugnă invazia prejudecăţilor şi a lucrurilor comune care ne pândesc corupător la tot pasul”. Janine VADISLAV 39 Salonul <strong>literar</strong> nr. 68/2009
Page 1 and 2: SALONUL LITERAR Anul XI Nr. 68- 200
Page 3 and 4: Orice gloriolă se perimă. Ai fost
Page 5 and 6: de faptele mele lirice, sunteţi pr
Page 7 and 8: Ceea ce a făcut Marian Papahagi a
Page 9 and 10: Acum patru ani, în oraşul lui Bac
Page 11 and 12: Adrian BOTEZ CULIŢĂ IOAN UŞURELU
Page 13 and 14: Damian, Liviu Ioan Stoiciu, Nicolae
Page 15 and 16: Sunt locuri, în ţară, pe care do
Page 17 and 18: 15 Comemorări Ion Panait 1941-2009
Page 19 and 20: Aforisme Iubirea - un Everest care
Page 21 and 22: comunist pentru activităţi mistic
Page 23 and 24: 1960-1964 - Colaborator la „Centr
Page 25 and 26: încât să facă unitate rezisten
Page 27 and 28: sunt inseparabile de viaţă? (...)
Page 29 and 30: Eseu contemporan şi ne cutremurăm
Page 31 and 32: torie. „Dacă lumea nu este o jus
Page 33 and 34: Apoi vom chema câinii înapoi Prie
Page 35 and 36: LITERATORUL DE LA ROHIA Format înt
Page 37 and 38: Ermitaj - simbolul gustului univers
Page 39: ARDERE DE TOT Lumina din rai orbeş
Page 43 and 44: Ionel Bandrabur O viață dăruită

salon literar nr.68.pdf - culitaioanusurelu.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?