Vatra veche 8 , 2012, BT - Eu, Petria. Şi literatura mea

Despre comuniunea cu Dumnezeu
→depăşind modelele patristice, dar
plecând de la ele, pentru a se putea
«realiza comuniunea omului cu
Dumnezeu şi participarea dinamică la
viaţa lui Dumnezeu, prin renunţarea
la tot ce nu este Dumnezeu – un
proces de urcare şi de comuniune prin
care omul poate să atingă
„asemănarea divină”».
Analiza lui Emil Bartoş este
făcută şi din perspectivă evanghelică,
acest lucru poate aduce beneficii
spirituale evidente, dialogul
interconfesional având de câştigat, iar
creştinismul reflectând lumina lui
Dumnezeu într-o vreme în care lumea
cade de la credinţă, conform
profeţiilor din Noul Testament.
Teza aceasta ne arată direcţia în
teologia mistică a lui Dumitru
Stăniloae, face o sinteză apofaticcatafatic
şi deosebirea dintre esenţă şi
energii în procesul de îndumnezeire,
atinge problema comuniunii omului
cu Dumnezeu, bazată pe impulsul şi
dinamica Duhului Sfânt, cu legăturile
din Biserică.
E o lucrare academică, dar lectura
ei atentă poate da satisfacţii extraordinare,
revelaţia personală poate
fi pusă în mişcare în lăuntrul fiinţei,
slujitorii reali ai lui Hristos vor descoperi
esenţa creştinismului şi posibilităţile
sale în lumea contemporană
măcinată de prea multele sisteme de
cunoaştere, dar limitat umane…
Este nevoie de a depune un efort
real în studierea cărţii, dar eforul va
aduce satisfacţii spirituale evidente.
Stilul lui Dumitru Stăniloae este unul
dificil, acesta folosea frazele lungi,
propoziţii intercalate, remarci în
paranteză, referinţe aluzive la
perioade istorice distincte, la autori
diverşi. Emil Bartoş a depăşit limitele
acestui limbaj şi a evidenţiat stâlpii de
rezistenţă ai gândirii marelui teolog
român.
Cartea a apărut în seria TEZE la
Editura Cartea Creştină este dedicată
soţiei şi copiilor lui Emil Bartoş, se
bazează pe o bibliografie masivă
specifică, autorul având meritul de a
pune concluzii, evaluări după fiecare
temă abordată, limpezind mesajul
fundamental al scrierilor lui Dumitru
Stăniloae.
Autorul subliniază: „Revendicând
un mod aparte de cunoaştere a
lui Dumnezeu, teologia mistică a lui
Stăniloae promovează ideea experienţei
şi a transformării personale, a
mişcării şi a progresului înspre deplina
unire cu Dumnezeu. Potrivit lui
Stăniloae, teologia e un instrument
spre îndumnezeire, legat mai degrabă
de contemplare decât de conceptualizare,
dar care nu ignoră niciodată
strânsa lui relaţie cu filozofia.
6
Catedrala „Înălţarea Domnului”,
Târgu-Mureş
______________________________
Acesta garantează, în întreg sistemul
teologic al lui Stăniloae, legătura dintre
raţiune şi revelaţie, natură şi har,
umanitate şi divinitate şi îl echipează
cu o metodologie mai echilibrată.”
Dumitru Stăniloae a interacţionat
evident în cultura română cu Iorga,
Pârvan, Blaga, Eliade, astfel că avem,
prin cartea explicitară şi evocatorie de
faţă, o imagine mai completă despre
sistemul de gândire românesc, unic la
nivel universal, special în actuala
conjunctură europeană.
_________________________________________________________________________________________________
Vatra veche dialog
Au o frumuseţe deosebită, care, în
primul rând, le atrag pe albine spre
→propun altceva. M-am gândit mult
ele. Dacă eu aş avea un dialog cu o
la proverbul următor: „Albina
albină, să-i spun: Nu te apropia de
culege polen şi de pe florile
floarea cutare, ce mi-ar zice acea
otrăvitoare, pentru a face miere”.
albină? Şi o albină mi-ar spune că nu
Oare „florile otrăvitoare” pot fi
am dreptate, pentru că ea de acolo îşi
oamenii răi, aceia pe care noi îi
extrage cel mai bun polen.
considerăm duşmani. Şi atunci să
Din nefericire, şi noi, în viaţa
înţelegem că duşmanii ne pot ajuta?
aceasta, învăţăm, şi trebuie să
Î.P.S. Ioan: Eu, în privinţa
învăţăm din greşelile altora, numai
categorisirii oamenilor, buni sau răi,
rugându-L pe Dumnezeu să ne
n-aş fi atât de ferm, pentru că nu
lumineze, să vedem acele greşeli, ca
cred că sunt pe pământ oameni răi,
văzându-le să ne păzim de ele.
ci doar oameni care au căzut sub
Deci, în sensul acesta, cred că
povara păcatelor, deoarece
am putea să facem o analogie, o
Dumnezeu l-a creat pe om bun. Deci,
nu cred că eu am dreptul să spun
despre cineva că omul acela este rău,
dar, având minte, înţelepciune, poţi
să discerni că un om cultivă, trăieşte
o viaţă în Hristos, iar altul a căzut
sub povara patimilor. Putem spune
despre un om, care a căzut într-un
anumit păcat, că este rău? Putem
spune că, eventual, i-au slăbit puterile
duhovniceşti, spirituale, care îl
trag în jos. De aceea, zic eu, că putem
învăţa, precum albina care adună
polen din atâtea şi atâtea flori, pe care
noi nici nu le-am mirosi, nu le-am
pune într-o vază, nu le-am cultiva.
Ele sunt creaturi ale lui Dumnezeu.
comparaţie, o anumită caracterizare a
unor oameni şi apoi, creştini buni deam
fi, ne-am pune în genunchi pentru
cei care vedem că vor cădea sub
povara greşelilor, nu judecându-i, ci
rugându-ne pentru ei. A noastră este
rugăciunea, a lui Dumnezeu,
judecata.