Raport de cercetare - Lorentz JÄNTSCHI

produsul final al întregului lanţ metabolic inhibă activitatea primei enzime din lanţ (nu din genă).
Dacă prima reacţie nu mai are loc, enzimele următoare sunt "înfometate" de substrat, şi produsul
final nu mai este sintetizat. Produsul final se aşează pe prima enzimă într-o cavitate diferită de
cavitatea activă. Această a doua regiune se numeşte cavitate alosterică. Aşezarea efectorului
alosteric schimbă structura tridimensională a proteinei şi în special conformaţia cavităţii active.
Astfel, substratul nu se mai poate aşeza în cavitatea activă şi reacţia enzimatică este inhibată până
când inhibitorul de reacţie inversă nu părăseşte cavitatea alosterică.
Metabolismul zaharurilor în organism este extrem de esenţial pentru viaţă. În figura următoare este
redat metabolismul glucozei:
Dizaharide
Lactat
Glicogen (animale)
Amidon (plante)
anabolism
catabolism
calea fosfogluconatului
glucogeneză
aerobic
Glucoză Piruvat Acetil-CoA
glicoliză
ATP + NADH + H +
anaerobic, în muşchi
anaerobic, în drojdie
Riboză-5-fosfat + NADPH + H +
Etanol
Măsurarea proprietăţilor bilogice determină modalitatea de prelucrare şi interpretare a datelor
obţinute. Operaţia de măsurare se poate efectua doar cu ajutorul unei scări de măsură. Din acest
ultim unghi de vedere a problematicii măsurătorii rezultă că măsurătoarea este direct asociată cu
tipul scării de măsură. Aşa cum rezultă din ce expuse mai sus, cât de exactă este o măsurătoare este
la fel de important ca valoarea măsurătorii înseşi. Din acest motiv atunci când se exprimă valoarea
unei măsurători aceasta este însoţită de precizie, în diferite forme de exprimare ale acesteia. Măsura
referă o mărime supusă observaţiei. Din acest punct de vedere, mărimile se clasifică în mărimi
calitative şi mărimi cantitative.
O mărime este calitativă dacă pentru aceasta nu poate fi (sau cel puţin nu există) definită o scară de
valori cel puţin ordonată. Dacă scara de valori a unei mărimi admite o relaţie de ordine (strictă) între
elementele acesteia atunci mărimea este cantitativă.
Un exemplu. Să considerăm o mulţime cu 2 elemente în care ordinea elementelor nu este relevantă:
C = {a,b}. Mulţimea submulţimilor acestei mulţimi este SC = {{},{a},{b},{a,b}}. O relaţie de
ordine în mulţimea SC este definită prin numărul de elemente (cardinalitatea) al submulţimii. Încă
de la început să remarcăm că relaţia de ordine cardinalitate nu este o relaţie de ordine strictă,
existând două submulţimi cu acelaşi număr de elemente: |{a}| = |{b}| = 1. Relaţie de ordine strictă
există între 0 = |{}| < |{a}| = 1 = |{b}| < |{a,b}| = 2.
O întrebare se ridică acum: "Ce fel de scală de măsură defineşte cardinalitatea?" şi pentru a afla
răspunsul trebuie să ne întoarcem la observaţie şi anume să ne punem întrebarea "Ce caracteristică
se doreşte a fi evaluată?". Dacă răspunsul la această a doua întrebare este numărul de elemente al
submulţimii observate, atunci într-adevăr mărimea măsurată este cantitativă, având submulţimea cu
0 elemente care este evident mai mică decât submulţimile cu 1 element şi care sunt evident mai
mici decât submulţimea cu 2 elemente. Dacă se doreşte diferenţierea submulţimilor mulţimii C,
atunci cu siguranţă că măsura cardinalitate nu este corect aleasă. Putem să ne concentrăm atenţia
(observăm) însă numai mulţimile cu exact 1 element, pentru care măsura cardinalitate nu
diferenţiază: {a} şi {b}. În acest caz ne aflăm într-o situaţie tipică de măsură calitativă, exprimată
prin "Submulţimea conţine elementul 'a'?", întrebare al cărui răspuns în exemplul de mai sus este
complementar cu răspunsul la întrebarea "Submulţimea conţine elementul 'b'?".
115