Raport de cercetare - Lorentz JÄNTSCHI

2007A6. Identificarea surselor de date şi metodologiilor de colectare (eşantionare, criterii de
includere şi excludere în studiu), şi de experimentare
Derularea activităţii a fost asigurată de preocupările şi rezultatele anterioare ale colectivului de
cercetare în ceea ce priveşte formularea de măsuri şi măsurabile pentru eşantionare şi volumul
necesar al eşantionului pentru a da o anumită semnificaţie statistică rezultatului studiului (Bolboacă
& Jäntschi, 2007-CRRF), cum datele trebuie înregistrate în vederea analizei (Bolboacă & others,
2008-RRAS).
O serie de filtre s-au dovedit utile în identificarea surselor de date şi au fost folosite pentru
includerea în studiu, acestea bazându-se pe analiza de similaritate (Bolboacă & Jäntschi, 2007-
SAHZ; Bolboacă & Jäntschi, 2007-MCSC).
Problematica designului experimental a ocupat un segment important al studiului, referind de la
metodologia de prelevare a observaţiilor (Jäntschi & Bolboacă, 2007-HADR), la alegerea potrivită a
scalei de reprezentare a observaţiilor (Bolboacă & Jäntschi, 2007-AAHS) la proiectarea
experimentului (Bolboacă & Jäntschi, 2007-DoE) şi analiza de varianţă asociată acestuia (Bolboacă
& others, 2009-AoV) şi la ipotezele cu privire la distribuţia erorii experimentale (Jäntschi &
Bolboacă, 2009-OvO), acestea din urmă reprezentând rezultate noi obţinute din cercetarea
desfăşurată în cadrul proiectului.
Tehnica experimentului se bazează pe noţiunea de observaţie. Experimentele sunt întotdeauna
empirice şi cu toate acestea uneori doar măsurătorile nu formează un experiment.
Experimentele implică mai mult stabilirea unui anumit nivel de control şi manipularea unuia sau a
mai multor factori de interes decât stabirirea cauzei şi efectului.
Definiţia din dicţionar a experimentului este aceea de a determina eficacitatea unui lucru neîncercat
anterior sau aceea de e examina validitatea unei ipoteze sau de a demonstra un adevăr cunoscut.
Prima etapă în formularea unui experiment este definirea câtorva termeni, cum ar fi:
÷ Propoziţii, ipoteze
÷ Presupunerile ce trebuiesc făcute (ele determină scopul şi identifică domeniile care nu pot fi
investigate);
÷ Identificarea variabilei (variabilelor) dependente (sunt datele de ieşire, rezultate);
÷ Identificarea variabilelor independente (sunt datele de intrare care luate împreună formează
spaţiul experimental);
÷ Care din variabilele independente pot fi controlate;
În general, statisticianul nu studiază un caracter al populaţiei pe întreaga mulţime de elemente, din
mai multe motive, dintre care menţionăm următoarele:
÷ Talia populaţiei poate fi foarte mare sau chiar infinită ceea ce face imposibilă o “observare”
exhaustivă a întregii populaţii;
÷ Eşantioanele pot fi studiate mai rapid decât populaţiile;
÷ Studiul caracterului pe întreaga populaţie este frecvent imposibil, deoarece poate distruge
populaţia.
÷ În anumite situaţii nu se mai pot obţine informaţii decât despre o parte a populaţiei.
÷ Rezultatele observaţiilor pe eşantioane adesea sunt mai precise decât rezultatele bazate pe
observarea populaţiei în totalitate, deoarece la nivelul unui eşantion se controlează mai uşor
procesul şi tehnicile de observare, acestea menţinându-se cu un efort mai mic în standardele de
eroare acceptate.
÷ Costul şi resursele necesare (umane, materiale, etc.) pentru observarea exhaustivă a unei
populaţii pot de asemenea să fie un motiv pentru utilizarea eşantioanelor.
Acestea sunt câteva raţiuni pentru care o populaţie este studiată cu ajutorul unei submulţimi a ei de
talie mai mică care să permită un studiu exhaustiv al ei.
Un bun eşantion trebuie să constituie o imagine adecvată şi fidelă a întregii populaţii pentru care se
doreşte studierea unui caracter. În caz contrar, se spune că eşantionul este nereprezentativ, sau cu
"bias". Alegerea eşantionului şi culegerea datelor constituie partea cea mai laborioasă. Modalitatea
de alegere a eşantionului, principiile de eşantinare, criteriile de includere şi excludere precum şi
56