BULETINUL ИЗВЕСТИЯ JOURNAL

Buletinul AŞM. Ştiinţele vieţii. Nr. 3(318) 2012
Genetica, Biologia moleculară şi Ameliorarea
Figura 2. Electroforegramele produselor PCR amplifi cate cu utilizarea primerilor
E16 (A: 1-5), E17 (A: 6-10), E18 (B:1-5), E19 (B: 6-10), E20 (C: 1-5), E21 (C: 6-10), E22 (D:
1-5), D3 (D: 6-10):Asparagus offi cinalis L (1, 6)., Allium cepa L. (2, 7),Buxus sempervirens
L., (3, 8), Magnolia sp. (4, 9), Anethum graveolens L. (5, 10), M –marcherul.
În majoritatea reacţiilor cel puţin 40 % din ampliconi au dimensiuni mai mari
de 500 p.b., iar în jumătate de variante: de la 1 pîna la 5 ampliconi au mai mult
de 1000 p.b..
Numărul fragmentelor polinucleotidice amplifi cate, de diferiţi primeri, pentru un
anumit genom variază în limite mai mari. Astfel, pentru genomul Asparagus offi cinalis
L. se identifi că de la 3 (E16) pînă la 9 (E22) fragmente, pentru Allium cepa L. – de
la 1 (E17) pînă la 8 (E19), pentru Buxus sempervirens L. – de la 4 (E16) pînă la 11
(E22), pentru Magnolia sp. – de la 4 (E16, E17, E 14) pînă la 8 (E19), pentru Anethum
graveolens L. – de la 3 ( E16) pînă la 9 (E22).
Se presupune că, în cazul primerilor 5’→3’ de la extremitatea 5’ a Ac şi primerilor
cu 3’→5’ de la extremitatea 3’, diferenţele atestate în dimensiunile ampliconilor
sintetizaţi pe ADN-ul genomic al anumitei specii, sînt determinate de deleţiile sau
inserţiile din interiorul copiilor ET Ac. În cazul primerilor 5’ cu orientarea 3’→5’ şi 3’
cu orientarea 5’→3’ polimorfi smul fragmentelor scurte poate avea aceeaşi explicaţie,
iar polimorfi smul ampliconilor mai mari de 600 p. b., care, ar include succesiuni ale
Ac şi parţial succesiuni ale site-ului ţintă, sînt determinate de localizarea copiilor Ac
în genom. Astfel, spectrele polimorfe specifi ce fi ecărui genom constituie, o dovadă
115