Ștefania Cristescu - Facultatea de Sociologie şi Asistenta Socială

SOCIOLBUC
felurite nemulţumiri, sunt oarecum în rebeliune şi aşteaptă. Trebuie să tipărim
neapărat. Pentru aceasta, redactarea ta e necesară. Voi vorbi eu însă şi voi explica
faptul că tu o vei putea întreprinde foarte bine în august şi septemvrie.
Oferta ce ţi s-a făcut îţi dă putinţa unei luni de odihnă, în afara împrejurărilor,
uneori neplăcute, de aci. Şi după munca ta, mai mult decât sârguincioasă, ţi-e de
trebuinţă o lună calmă şi agreabilă. Mai înseamnă această ofertă şi o cale de
consolidare a situaţiei tale acolo. Atari prilejuri nu trebuiesc scăpate. Nu mai
putem să ne aşteptăm la prea mult de la monografie şi profesor pentru netezirea
drumului fiecăruia dintre noi. Aşa că nici unul nu trebuie să scape să consolideze
ceea ce a putut atinge. Tu vei mai ieşi şi la anul şi vei mai sta la Foyer"*. Nu
trebuie s-o refuzi pe directoare. Şi nici nu e vreun temei prea puternic ca s-o faci.
Decât poate un sentimentalism monografic. A cărui vreme a trecut însă aci.
Să nu te mire cele ce-ţi spun despre monografie. Şi nici să nu crezi că sunt
răstălmăciri ieşite dintr-o supărare a mea. Ceea ce s-a întâmplat e greu de scris,
îţi voi lămuri, de bine de rău, situaţia când te vei întoarce. Eu sunt, de câteva luni,
de când a devenit mai resimţită această încordare, cel care astupă spărturile şi
îndulceşte contrastele.
Du-te Ştefanio la Chanut^ (nu ştiu dacă am citit bine localitatea vacanţei tale
franceze; nu ştiu în tot cazul unde să mi-o închipui).
Eu mă voi obişnui cu gândul că vii de-abia la 5 august. Voi fi bucuros să te
ştiu răsplătită şi în acest chip. Vor trece şi cele 30 de zile care se adaugă celor
231, câte socotisem eu că va ţine acest întâi an parizian al tău. Cinci august e
destul de aproape totuşi.
Probabil că pe la 15 iulie mă voi duce la Drăguş, să-mi culeg material.
Deosebit de ceilalţi, cari se cheamă că pot redacta oriunde. La 15 august cred că
nu mă voi mai întoarce la Minister. Mi-a venit în ziua de 19 iunie încunoştinţarea
că Fundaţia Rockefeller mi-a acordat o bursă de 12 luni: oct[ombrie]
1933-oct[ombrie] 1934 la Berlin. Vestea mi-a sosit câteva ceasuri după
scrisoarea în care povesteşti tu cum te „invidiază fetele" şi cum te „iubesc", zic
eu pe bună dreptate, băieţii, pentru că ţi se prelungeşte bursa. Cred că profesorul
îmi va da drumul. Până acum, e adevărat, încă n-am lămurit lucrurile.
Examenele Motru^ le-am dat cu mult noroc, după puţină citanie, dar mult răsfoit
al cursului (să nu uiţi o fagăduială). Miercuri scap de P.P.^, iar joi şi sâmbătă voi
da şi sociologia. Aşa că mă vei găsi în sfârşit, la întoarcere, mai demn să stau de
vorbă cu tine, cu licenţe două.
Dupront a plecat la Milano şi la Paris. Unde trebuie să fie în iulie. Mi-a spus
că i-ai trimis o scrisoare „bien gentille". Deşi împrejurările m-au ţinut în ultimul
timp destul de departe de el, ne-am despărţit buni prieteni în urma unei
după-amieze de vorbă.
159