Ștefania Cristescu - Facultatea de Sociologie şi Asistenta Socială

SOCIOLBUC
iubesc de a gândi mai puţin la cei pe care îi iubesc, înalţă iubirea lor pe treptele
desăvârşirii depline.
Ştefania mea dragă.
188. A.G. către Şt. Cristescu (c.p.i., fragment, [22.4.1934])
Lăhn i. Riesengebirge,
sâmbătă
îmi închei vacanţa sileziană cu un drum la Hirschberg şi apoi în
Riesengebirge, pe coama care desparte Germania de Cehoslovacia. Plecat
dimineaţa, am ajuns la prânz în orăşelul acesta minuscul. Ţinutul e înspumat de
mulţimea florilor de cireş şi de măr. Eu urc coastele mai repede decât ar trebui
şi cobor drumurile priporoase zburdând.
Scrisoarea ta am primit-o dimineaţă şi nu m-am răbdat să n-o citesc în drum
prin oraş. Eu m-am bucurat, ploaia măruntă a stropit-o. Acum pare plânsă. Dar
nu de oameni trişti. [...]
189. A.G. către Şt. Cristescu (23.4.1934)
luni dimineaţă
Ştefania mea dragă.
Sosit aseară la Lowenberg, nu vreau să plec înapoi la Kesselsdorf înainte de
împărţirea corespondenţei. Voi primi, poate, veste de la tine. Dorul[ui] meu de
tine îi lipsesc marginile. Acum dimineaţa, când cerul e nemăsurat de limpede iar
pajiştea din faţa ferestrei numai păpădii care lucesc în soare, n-am astâmpăr. Aş
pomi, nu ştiu cum, să te ajung într-o clipă.
Te îndepărtezi de mine, Ştefania mea dragă, sau mă uiţi?
Zilele grele şi fară răgaz ale vieţii de lagăr au trecut. Umblând o Silezie cu
pomii înfloriţi sau cu norii grei, mă închin ţie, odoml meu nemăsurat de fraged.
Casele multe, în care găsesc tineri care se întâlnesc zi de zi, perechi de curând
căsătorite, ori soţi care trăiesc discret cu copiii lor, mi te aduc tot mai aproape.
Nu mai pot să uit repede fericirea altora, ca înainte vreme, de când te am pe tine
şi de când ştiu că aş putea fi fericit cu tine.
Ajuns între tineri care şi-au trecut cei zece ani din urmă într-o rebeliune
novatoare şi se căznesc acum să găsească dmmul atitudinilor fireşti, pricep mai
bine primejdia zăbovirilor mele la margini.
Cât de mult îmi doresc o privire a ochilor tăi. O atingere a mâinilor tale. Una
din clipele de împăciuire cu fruntea pe umăml tău.
Ştefania mea dragă, de ce mă lipseşti de bucuria scrisorilor tale?
247