Ștefania Cristescu - Facultatea de Sociologie şi Asistenta Socială

SOCIOLBUC
Deseară mă voi gândi mult la tine, Anton.
Voiam eu să te uit, dar încă n-am început. E greu începutul şi mai amân. (?)
Vino repede. Anton, să te bucuri de plecarea ta, să umbli prin soare tânăr şi
frumos cum eşti tu, numai cu cămaşa ta albă care mă lasă să fiu mai aproape de tine.
Şi vino să lucrezi frumos cum ştii tu, ca să scrii înainte de plecarea ta în
sfrăinătate. Facem convenţie. Ne vedem la masă, stăm puţin după-masă
împreună, iar plecăm la lucru; câteodată, rar, merg şi eu cu tine să-ţi ajut: eu
scriu şi tu întrebi. Aş fi aşa fericită să văd dacă pot lucra cu tine. Şi pe urmă seara
ne plimbăm o jumătate de oră împreună şi pe urmă dormim. Eu trebuie să stau
într-o casă în care gospodina să aibă o fată de seama mea şi care să stea cu mine
când mi-o fi urât. Dar dacă te ştiu şi pe tine în sat, n-o să am nici o grijă.
Vino mai repede. Anton, până nu încep să te uit. Acum te iubesc ca o nebună
mică şi dacă ai fi lângă mine te-aş săruta şi ţi-aş rupe genele.
Ştefania ta
124. A.G. către Şt. Cristescu [august 1933]
MINISTERUL INSTRUCŢIUNII
AL CULTELOR ŞI ARTELOR
CABINETUL MINISTRULUI
5 august 1933',
miercuri după-masă
Ştefania mea,
îţi scriu câteva cuvinte numai.
Ca să-ţi spun că mi-e dor de tine, întruna. Că, poate n-am isprăvit încă nici
până acum cu raportul^ acesta al meu, pentru că niciodată n-am ajuns să mă
împac cu gândul că mai trebuie să stau cinci zile aci. Cu gândul departe toată
vremea, am ftigit de fiecare zi de aci şi nu m-am aruncat pe de-a-ntregul în
datoriile pe care mi le scotea ea în cale. Dar că trebuie să isprăvesc de acum, că
voi izbuti să mă constrâng să o fac. Şi pentru tine.
Şi apoi ca să te rog să nu priveşti lucrurile din monografie aşa cum le priveşti.
E mult rău şi multă înnebunire acolo, fară îndoială; dar ele nu se datoresc
faptului că Ricu Stahl a petrecut cu băieţii, ori celui că nu toată lumea a lucrat
aşa cum lucrează Bemea şi Focşa.
Vezi tu, eu sunt de partea lui Ricu. Nu ca apărător în acest conflict, ci prin
felul meu de a fi. Şi cu totul împotriva celuilalt. Şi cred cu hotărâre că, dincolo
de poftirile şi prefăcătoriile zilei de azi şi de mâine, dreptatea de totdeauna e cu
cei dintâi.
Vezi tu, Herseni, Bemea şi Focşa sunt toţi oameni cari vor să devie ceva.
Herseni e pe cale; ceilalţi se simt nedreptăţiţi şi vor să se dovedească mai presus
173