Ștefania Cristescu - Facultatea de Sociologie şi Asistenta Socială

SOCIOLBUC
După traiul de până acum, deloc liniar şi totdeauna de izolat, de ce să mă tem
de o nouă afirmare a vrerii mele de a urma drumul ce mi-e sortit.
Am început să-ţi scriu lucrul acesta încă ieri înainte de amiază. Ai fi primit
scrisoarea aceasta cu o zi înainte. Ieşind târziu să iau masa, am întâlnit câţiva
români care m-au prins într-o gâlceava. Am devenit pătimaşi toţi; după vreo
două ceasuri m-am despărţit de ei aproape certat, după ce vorbisem prost,
comiţând o mulţime de stângăcii copilăreşti. Am văzut din nou că sunt un lăturaş
iremediabil, că nu sunt deloc bine armat (cu gusturi de cărturar, dar cu ani trecuţi
aiurea şi puţină ştiinţă de carte; cu posibilităţi prea disparate, poate, ca să se
înmănuncheze productiv) şi m-am întrebat abătut dacă nu-ţi ofer numai
nenorociri chemându-te lângă mine.
Vremea mi-a trecut greu de atunci. O carte poştală a lui Pick m-a vestit câteva
ceasuri mai târziu că tăcerea mea de două luni 1-a înfuriat pe Profesor. Ce ţi-a
stricat în monografie (n-am nici o veste de acolo) e desigur faptul că eşti cu
mine. îţi scriu acum, cu gândul mai limpede. Nu mă crede un geniu, nu te aştepta
ca drumurile mele să ducă neapărat la izbândă. Rişti tot atât de mult ca oricine
altul în împrejurări de felul acesta, poate mai mult.
Ceea ce pot spune însă e că mă vei găsi camarad bun şi plin de năzuinţa de a
face aşa ca să nu fii prea nedreptăţită de noroc pentru că ai venit alături de mine.
Iubirea şi grija mea te-ar putea lega de viaţă şi scoate din impasul de acum,
îngăduindu-ţi să te afirmi în ştiinţă aşa cum ţi-o doreşti. Cât de mult vei însemna
pentru mine nici nu pot să măsor.
îngăduie-mi să te îmbrăţişez cu mai multă iubire decât cea multă pe care am
putut-o avea până acum pentru tine.
A.
RĂZBOI IARNA
Visez despre curcubeu
Şi despre grădinile patriei mele Tsiu.
Mimoze înfloresc galbene. Gazele fiig săltându-se.
E război. Dar război încălzit de soare mult.
Noi îngheţăm împreună cu caii la marginea drumului.
Unora le taie cizmele cu picioare
Ca de fier. Ochii îngheaţă ca sticla.
Bine de cel care doarme sub zăpadă, bronzat de moarte.
Cerşetori. Veşmintele ne sunt zdrenţuite,
Stânca e moartă ca gheaţa, gheaţa moartă ca piatra.
Trecătoarea se întortochează nelămurit.
Câineşte abătuţi, urcăm spre lună.
227