Ghid de completare si valorificare a raportului de evaluare clasa ...

• vor învăţa mai multe despre
dezvoltarea copilului;
• îşi vor dezvolta un sentiment
individual al participării la
procesul educaţional;
• vor putea să extindă procesul de
învăţare şi acasă;
• vor învăţa să-şi crească copilul în
relaţie cu alţii, copii sau adulţi;
• vor ajunge să cunoască şi să
respecte cadrul didactic
responsabil;
• vor face cunoştinţă cu prietenii
copilului lor.
• va observa cum pledează
părintele pentru cauza
copilului său;
• va petrece un timp mai
îndelungat cu câte un copil în
parte sau va avea ocazia să
lucreze cu grupuri mai mici;
• va învăţa lucruri noi despre
diverse realităţi şi practici
culturale;
• va afla lucruri interesante
legate de talentele şi hobbyurile
unor membri de familie,
pe care aceştia le împărtăşesc
copiilor.
nu este bine, ce e voie şi
ce nu e voie;
• continuitatea,
consecvenţa şi
perseverenţa în educaţia
copilului la vârste mici
sunt caracteristici critice
ale unei parcurs
educaţional de succes.
c. Comunicarea cu familia
În pedagogia tradiţională, această temă e tratată sub denumirea de „colaborare dintre
şcoală şi familie”. În prezent, dimensiunile acestei relaţii sunt mai cuprinzătoare, datorită
extinderii conceptului de colaborare către comunicare prin cooperare, şi mai nou, prin
conceptul de parteneriat, care le cuprinde pe toate şi în plus, exprimă o abordare pozitivă şi
democratică a relaţiilor educative, în sensul implicării active şi valorizării experienţei şi
statutului fiecărui actor, în egală măsură.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune o comunicare efectivă şi eficientă, o unitate
de cerinţe şi de acţiune, având în vedere interesul copilului. Rolul cadrului didactic responsabil
este de a discuta cu părinţii, de a stimula comunicarea permanentă cu aceştia, de a informa
membrii familiei cu privire la nevoile psihice şi motrice ale copiilor, de a-i orienta către
cunoaşterea activităţilor din şcoală şi de a obţine sprijinul acestora pentru desfăşurarea cât mai
eficientă a acestor activităţi. Comunicarea cu familia presupune:
• să alocaţi timp suficient, să creaţi ocazii şi să încurajaţi familiile să discute despre ideile,
preocupările, scopurile şi grijile lor;
• să stabiliţi locaţii speciale pentru a purta discuţii între patru ochi şi să trataţi întotdeauna
informaţia primită ca fiind confidenţială.
Modalităţile de comunicare cu familia pot fi:
formale
• mai oficiale, uneori în scris
• adresate în general tuturor părinţilor,
urmărind scopuri generale, administrative,
informale
• mai familiare, mai apropiate
• urmăresc obiective specifice, ce privesc
dezvoltarea copilului, problemele specifice