nr. 10/2006 36 pagini nr. 10/2006 36 pagini - Politia de Frontiera

conætientul æi subconætientul nostru,
luate împreunã, transmit mai puåine
impulsuri de comandã sistemului
endocrin, care, la rândul sãu, emite
mai puåini hormoni care stimuleazã
procesele vitale din organism.
Totodatã, din cauza faptului cã
sistemul imunitar funcåioneazã la
jumãtate din capacitatea sa, se reduce
la jumãtate rezistenåa organismului æi
se agraveazã bolile cronice. Putem
oare da un colorit mai aprins toamnei
triste? Pentru aceasta este nevoie sã
îndestulãm lumea noastrã cu unele
culori mai deschise. Absenåa luminii
solare poate fi într-o oarecare mãsurã
completatã cu lumina artificialã.
Încãperea în care ne petrecem
majoritatea timpului toamna trebuie
sã fie bine iluminatã, nici nu trebuie
sã ne treacã prin cap sã stãm în
semiobscuritate. Dimpotrivã, este de
preferat culoarea albã, apropiatã de
lumina solarã.
Bagheta magicã însã poate fi
gama de culori perceputã de-a lungul
zilei cu ochiul liber. Pe primul loc
se situeazã culoarea roæie. Marele
vindecator al Antichitãåii Avicena
recomandã ca remediu împotriva
melancoliei de toamnã purtarea
unor haine de culoare roæie. În
subconætientul nostru, culoarea
roæie este asociatã cu energia æi
puterea; ca urmare, îl binedispune
pe om. Astfel, culoarea roæie alungã
tristeåea æi emoåiile negative, are
efecte stimulatoare asupra organelor
interne æi a muæchilor, în special
asupra picioarelor. Desigur, în
zilele noastre nu este la modã sã
mergi la serviciu îmbrãcat în roæu,
dar atunci când vii seara acasã este
bine sã-åi pui ceva roæu pe tine.
Pe masa de lucru, la birou sau în
camera noastrã ar fi bine sã avem
ceva de culoarea roæie: o mapã, niæte
flori, o picturã în armonie cu mediul
înconjurãtor æi atunci vom simåi cum
imediat ne revine buna dispoziåie, ne
calmãm æi ne creæte tonusul.
Efectul de însãnãtoæire al culorii
portocalii: efectul înviorãtor al
culorii roæii este completat de
efectul de însãnãtoæire a culorii
portocalii, care este extrem de util
în tratarea dereglãrilor aparatului
digestiv, a bolilor de inimã, precum
æi a disfuncåiilor sistemului endocrin.
Oranjul are efecte asupra rinichilor
æi vezicii urinare. Purtarea hainelor
de nuanåã oranj în casã te ajutã sã
scapi de tristeåe æi de spaime, previne
cãderile nervoase æi ajutã la creæterea
poftei de mâncare, care dispare de
cele mai multe ori în perioada
toamnei.
- va urma -
û
MORALITATEA
Nu vom face pe moraliætii, departe
de noi asta, însã, vom încerca, pe cât
posibil, sã fim aproape de voi, sã vã
aducem în discuåie æi teme mai puåin
tehnice, dar care sunt bazã a tot ceea
ce înseamnã … un om adevãrat.
În zilele noastre, când relaåiile æi
mijloacele - materiale sau nu - care le
atestã, ne mai putem împiedica de un
astfel de nimic numit “Moralitate”?
Sã fim serioæi, de când lumea,
au existat oameni a cãror moralitate
n-a rezistat ispitei. Faust æi-a vândut
sufletul Diavolului pentru o veænicã
tinereåe æi frumuseåe fizicã, Iuda l-a
vândut pe Iisus pe câåiva arginåi. Iar
exemplele pot continua.
În vremea noastrã, a-åi vinde
sufletul sau apropiatul pentru diverse
beneficii de moment este o chestiune
la ordinea zilei. Însã, trebuie remarcat
cã, în ultimul timp, mai toåi cei care
sunt responsabili de popor contestã
cu vehemenåã aceastã “practicã” bine
ancoratã în cotidian. Æi nu o contestã
doar “pentru a da bine”, ci pun în
aplicare mãsuri drastice prin care
încearcã sã determine reîntregirea
sufletelor celor din jur, impunându-le,
înainte de toate, o conduitã moralã.
Existã æi oameni atât de buni încât
nimic pe lumea asta nu-i poate opri
sã realizeze “imposibilul”. Dar sunt æi
oameni atât de rãi încât Iadul însuæi se
uimeæte de faptele lor.
Lecåii de viaåã
– o virtute desuetã sau
un defect contemporan?
Ne-am gândit cã aceastã
nouã rubricã intitulatã nu
întâmplãtor “Lecåii de viaåã”
va suscita, tocmai prin
atipicul abordãrii, interesul
cititorilor noætri. Care, între
noi fie spus, sunt mulåi. Æi,
fãrã sã ne lãudãm, cifra lor
depãæeæte cu mult imaginaåia
multora.
Prima lecåie pe care neam
gândit sã o “oferim”,
spre “digerare”, cititorilor
revistei este “Moralitatea – o
virtute desuetã sau un defect
contemporan?”
În clipa
în care verticalitatea
æi/sau
m o r a l i t a t e a
nu-s tocmai
e l e m e n t e l e
de bazã ale
unui individ,
e bine sã
urmeze calea
de mijloc. Dar
fãrã sã se abatã
de la drumul
corect. În
acest fel, se pot
Diana
evita acåiuni PROTOPOPESCU
radicale care,
ulterior, devin
regretabile sau chiar penibile.
E tare greu sã-åi åii în frâu instinctele
primare – æi facem referire la cele
care ne asemuiesc, ne deosebesc
de animale: rãutatea, lupta pentru
supravieåuire, etc.
Cineva spunea cã “rãutatea vine
din nemulåumire, orgoliu nemãsurat
sau chiar prostie æi moare odatã cu
satisfacerea uneia dintre ele, ori a
tuturor, dacã este sau sunt întemeiate
æi susåinute conform principiilor
societãåii din care provin”. Nimic mai
adevãrat.
Nemulåumirea este alta, însã.
În zilele noastre, lupta pentru
supravieåuire nu mai reprezintã
scãparea de la moarte, cum era
odatã. Ci escaladarea unor trepte pe
scara ierarhicã a societãåii. Iar cei mai
mulåi care urcã sau încearcã sã urce,
o fac tocmai cu ajutorul imoralitãåii.
Iar asta înseamnã cã nesocotesc una
dintre regulile de bazã impuse de cei
care îi conduc.
Când nu încalci reguli, oamenii se
strâng în jurul tãu, ajutându-te sã devii
puternic. Când “sari” peste aceste legi
nescrise, sperând la onoruri personale,
nimic nu te mai poate scãpa de la
(de)cãdere.
Dar ce bucurie, cã “mai marii”
noætri încearcã, din rãsputeri, sã ne facã
sã înåelegem cã MORALITATEA ESTE
O VIRTUTE CONTEMPORANÃ!
27