Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera

More documents

Recommendations

Info

altã unitate de infanterie, din cadrul marilor unitãåi. Pentru modul în care s-au comportat cele douã regimente de grãniceri, în campaniile din 1916- 1917, au fost decorate cu Ordinul „Mihai Viteazul“. GRÃNICERII ÆI ROMÂNIA MARE cã „un numãr considerabil de strãini au trecut graniåa noastrã fãrã controlul...” æi se impune sã existe o Poliåie de Frontierã. La o frontierã de 2000 km, în 1903, existau 75 de trecãtori, din care la 14 erau poliåiæti, în fapt, câte un singur agent care fãcea serviciu permanent zi æi noapte. „Este o adevãratã glumã...”- remarca, în acea, æedinåã ministrul Vasile Lascãr. Înaltul Decret nr. 760 din 3 martie 1904, de instituire a corpului de grãniceri, stabileæte cã acesta, pe lângã misiunea de pazã æi supraveghere a frontierelor, avea æi îndatoriri de ordin vamal æi poliåienesc. Prin Decretul-Regal nr. 1187 din 31 martie 1904 privind Regulamentul asupra serviciului de poliåie la punctele de frontierã în porturi æi gãri s-au pus bazele organizatorice funcåionale æi relaåionale ale Poliåiei de Frontierã. La 1 aprilie 1904, prin Înalt Decret nr. 884, Corpul Grãnicerilor æi-a schimbat denumirea în „Batalionul de Grãniceri”. Alte modificãri apar în anii 1906 (la 1 septembrie 1906, prin Înalt Decret nr. 3178 s-a pus în aplicare primul Regulament al serviciului grãnicerilor, prin care s-au stabilit condiåiile de funcåionare a serviciului de pazã a graniåelor æi s-a introdus culoarea verde - închis, în loc de albastru. La 1 aprilie 1907 grãnicerii au primit æi paza Braåului Chilia æi a litoralului Mãrii Negre, care se fãcea de cãtre Marina Militarã. La 1 aprilie 1910, pentru paza pe Dunãre æi diferite transporturi pe apã, a luat fiinåã în cadrul Corpului Grãnicerilor o companie de grãniceri de marinã, ce primise de la Marina Militarã canoniera „Fulgerul”, patru æalupe: Vedea, Argeæ, Trotuæ, Teleorman, vaporaæul „Prutul” æi patru æalupe-automobile A, B, C, D; reæedinåa era la Galaåi), 1912, 1913 (în 1913 condiåiile de recrutare a tinerilor pentru grãniceri prevedeau: sã fie român, sã fie robust, sã aibã înãlåimea de cel puåin 1,65 m, sã ætie carte, adicã a citi, scrie æi socoti) æi 1915. La 26 februarie 1915 a fost promulgatã Legea Grãnicerilor, care, la „Dispoziåiuni generale”, prevede: Art. 1 - Pentru paza æi supravegherea frontierei Regatului se institue „Corpul Grãnicerilor”. Corpul Grãnicerilor face parte integrantã din armatã; dispoziåiunile generale ale Legilor æi regulamentelor Militare sunt aplicabile afarã de excepåiunile cerute de natura serviciului sãu. Art. 2 - Pentru tot ce priveæte executarea legilor vamale ale monopolurilor Statului æi Administrative, Corpul Grãnicerilor stã sub ordinele Ministerului Finanåelor, iar ca disciplinã, pregãtire de rãsboiu æi paza militarã a frontierelor stã sub ordinele directe ale Ministerului de Rãsboiu. Legea din 1915 a consacrat o nouã categorie de pregãtire - instrucåia de specialitate (grãnicereascã), punându-se un accent mai deosebit pe pregãtirea de luptã, dupã modelul infanteriei. La intrarea României în Primul Rãzboi Mondial, grãnicerii dispuneau de douã regimente, constituite în Brigada 1 Grãniceri. Fiecare regiment avea, pe lângã subunitãåile de pazã, æi o parte operativã, care putea sã primeascã misiuni de luptã ca oricare 12 Anul 1919 a gãsit instituåia grãnicereascã într-o nouã posturã: organizarea pazei frontierei României Mari. Realizarea visului de secole al românilor a determinat implicit æi profunde reorganizãri ale grãnicerilor. O importanåã deosebitã pe linia popularizãrii activitãåilor de la borne a avut-o apariåia, începând cu 1 aprilie 1920, a primei reviste de armã, sub denumirea de „Revista Grãnicerilor“, sub îndrumarea generalului Toma Liæcu, comandantul Corpului Grãnicerilor din acea vreme. Ulterior, aceastã publicaåie a avut æi alte denumiri: Cuvântul Grãnicerilor, În slujba Patriei, De Veghe, Grãnicerul, Frontiera, iar în anumite perioade activitatea sa a fost întreruptã. Cu toate acestea, ea a rãmas, întotdeauna, indiferent de perioadele traversate de societatea româneascã, o publicaåie centralã a celor de la fruntarii, astãzi a poliåiætilor de frontierã, contribuind la pregãtirea profesionalã a efectivelor, la menåinerea æi dezvoltarea spiritului de corp æi iniåiativã. În perioada 1919-1940, Corpul de Grãniceri s-a reorganizat în mai multe rânduri pe brigãzi, regimente æi companii, numãrul brigãzilor æi regimentelor fiind la început una, respectiv trei, ajungând, în anul 1935, la patru, respectiv opt mari unitãåi æi unitãåi. Tot în aceastã perioadã s-a înfiinåat Grupul Navelor de Grãniceri, cu æalupe æi ambarcaåiuni auxiliare. Alte schimbãri æi reorganizãri, dupã cum se va vedea mai departe, au avut loc în condiåiile amputãrilor teritoriale æi ale celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, precum æi ca urmare a instalãrii noului regim politic din România, în anul 1944. În ce priveæte organizarea æi controlul în Punctele de Trecere a Frontierei, prin Decizia nr. 8571 din 1 aprilie 1903, ministrul de interne Vasile Lascãr, în temeiul Legii Poliåiei æi Legii nr. 1385 din 18 aprilie 1892 pentru organizarea serviciului administraåiunei centrale a Ministerului de Interne, a dispus organizarea Direcåiunii administraåiunei generale a personalului æi siguranåei generale în douã servicii, respectiv Serviciul administraåiunei generale æi contenciosului æi Serviciul poliåiei generale æi statisticii. Acestuia din urmã i s-au fixat, între atribuåiuni, Legea asupra strãinilor æi Regulamentul pentru biletele de liberã trecere privind Expulzãri; Extrãdãri; Izgoniri ale vagabonzilor æi oamenilor fãrã cãpãtâi; Aranjamentele æi Convenåiile internaåionale; Poliåia de fruntarie; Controlul eliberãrii paæapoartelor; Scutirea de vize æi orice chestiuni relative la paæapoarte æi documente de cãlãtorie naåionale æi strãine etc. Conform „Legii de organizare a Poliåiei Generale a Statului“ din 1 aprilie 1903 „activitatea de la frontierã intrã în competenåa poliåiætilor care acåioneazã în zone în care apar æi probleme de aceastã naturã“. Ei trebuiau sã semnaleze æi sã ia mãsurile ce se impuneau în cazuri de comploturi æi uneltiri împotriva siguranåei statului, de supraveghere a punctelor de trecere la fruntarii, de executare a expulzãrilor, de reglementare a intrãrii æi æederii strãinilor în åarã, pentru aplicarea legii æi regulamentelor. În 1908, o nouã lege a reglementat mai bine activitatea instituåiei privind controlul trecerilor de frontierã, prevãzând cã Poliåia de la Punctele de Frontierã æi din porturi stã sub conducerea directã a ministrului de interne, care o exercitã prin Directorul Poliåiei æi Siguranåei Generale. Dreptul de control æi disciplinã trecea asupra acestui director în ce privea personalul poliåienesc de la punctele de frontierã æi porturi. O circularã a ministrului de interne din 18 iunie 1903, adresatã prefecåilor de judeåe æi prefecturilor de poliåie din Bucureæti æi Iaæi, sublinia defecåiunile existente în sistemul de pazã æi supraveghere a graniåelor æi mãsurile ce trebuiau întreprinse pentru lichidarea acestora: „...Pânã acum a intrat în åarã cine a vrut, pe unde a vrut, fãrã sã ne preocupãm îndeajuns de unde F R O N T I E R A I s t o r i e
vin, pentru cine vin æi unde merg. Aceastã stare de lucruri care constituie un pericol vãdit pentru ordinea æi siguranåa internã a statului nu mai poate fi toleratã. Vã rog, prin urmare, a avea deosebita priveghere asupra executãrii serviciului de poliåie în punctele de fruntarii, fie cã acest serviciu ar fi de îndeplinit de ofiåeri de poliåie speciali, fie cã ar fi de îndeplinit de agenåii vamali sau de æefii de gãri æi de alåi ofiåeri æi agenåi de poliåie special însãrcinaåi în puterea legii“. În temeiul legii din 1903 a fost elaborat æi sancåionat, prin Decretul Regal nr. 1187 din 13 martie 1904, „Regulamentul asupra serviciului de poliåie la punctele de fruntarie în porturi æi gãri“, împreunã cu „Instrucåiunile de aplicare“ ale acestuia, care au jalonat, timp de jumãtate de secol, activitatea în punctele de control ale graniåei. Prin aceleaæi norme s-a prevãzut æi modul în care erau încadrate cu poliåiæti principalele puncte de frontierã din gãri, porturi æi puncte de frontierã terestre. În punctele de trecere cu un trafic mai intens æi unde apãreau probleme specifice s-a suplimentat cu posturi de jandarmi pedeætrii, detaæaåi din companiile din apropierea frontierei. „Aceætia au calitatea de agenåi de poliåie æi sunt puæi sub ordinele imediate ale æefului punctului, care singur este în drept a hotãrî cum pot ei sã-æi facã serviciul”- subliniau documentele. Un capitol important æi semnificativ în structura æi substanåa Regulamentului æi instrucåiunilor privind serviciul de poliåie la punctele de „fruntarie“ l-a reprezentat cel privind formalitãåile æi procedurile efectuate la „controlul cãlãtorilor“. Sunt stipulate prevederi referitoare la verificãrile poliåieneæti, atât pentru sensul de intrare în åarã cât æi pentru cel de ieæire, separat pentru cãlãtorii strãini æi pentru cei români. În acest act normativ apar, pentru prima datã, prevederi unitare, cuprinzãtoare æi detaliate, asupra instituåiei controlului la trecerea peste frontiera de stat românã care, pe parcursul anilor, vor cãpãta consistenåa æi eficacitatea pe care a urmãrito legiuitorul român al începutului de secol XX. Prevederile juridice, care consfinåeau, la acea vreme, statutul deplasãrilor strãinilor în România, încorporau în suportul lor legal principiul cã traversarea frontierelor naåionale se putea realiza numai în baza documentelor de cãlãtorie valabile æi recunoscute cât æi a vizelor aplicate de reprezentanåele diplomatice æi consulare ale åãrii noastre în strãinãtate. Un segment important al osaturii reglementãrilor controlului efectuat în punctele de frontierã se constituia în enumerarea æi individualizarea cauzelor ce determinau refuzul intrãrii în România a unor strãini. Spre exemplu, era interzisã intrarea în åarã a strãinilor care au fost expulzaåi sau izgoniåi din åarã pe cale administrativã ori prin hotãrâre judecãtoreascã câtã vreme pedeapsa nu a fost ridicatã“. Evidenåa acestor strãini era åinutã într-un „Registru alfabetic pentru înscrierea expulzaåilor, extrãdaåilor æi izgoniåilor“. O altã categorie de persoane cãrora nu li se permitea accesul în åarã, chiar dacã posedau documente în regulã, erau cei „atinæi de demenåã æi care nu erau însoåiåi de altcineva“. Scopul era acela de a nu fi afectatã æi tulburatã ordinea æi liniætea publicã prin lãsarea liberã a unor asemenea indivizi, cât æi pentru a nu-i expune pe aceætia diferitelor pericole sau accidente. De asemenea, exista æi categoria persoanelor cãrora le era interzisã intrarea în åarã de Guvern, ca mãsurã de siguranåã. Acestea figurau în „Registrul alfabetic pentru înscrierea indivizilor urmãriåi æi suspecåi“. Legislaåia românã care reglementa trecerea æi controlul peste frontierã stipula, cu titlu de excepåie, cã se putea „permite ieæirea din åarã chiar fãrã paæaport sau bilet de 5 zile persoanelor pentru care se va da ordin special de ministru cãtre æeful poliåiei punctului“. O altã procedurã legalã impunea obligaåia pentru æefii punctelor de trecere sã transmitã Ministerului de Interne, în prima zi a fiecãrei luni, situaåia traficului pe naåionalitãåi, atât pe fluxul de intrare cât æi pe cel de ieæire. Capitolul final al Regulamentului enumera principalele sisteme de evidenåã æi de registre ce trebuia sã stea la baza activitãåii specifice controlului la frontierã. Ele se rezumau la: Registrul de intrare; Registrul de ieæire; Registrul pentru expedierea corespondenåei; Registrul pentru înscrierea cãlãtorilor ce intrau în åarã; Registrul pentru înscrierea cãlãtorilor care ieæeau din åarã; Registrul alfabetic pentru înscrierea expulzaåilor, extrãdaåilor æi izgoniåilor; Registrul alfabetic pentru înscrierea indivizilor urmãriåi æi suspecåi; Registrul pentru perceperea taxelor de vizã; F R O N T I E R A I s t o r i e 13
Page 1 and 2: Revistã editatã de Inspectoratul
Page 3 and 4: Mesajul Primului-Ministru Emil Boc,
Page 5 and 6: Mesajul domnului George Cristian Ma
Page 7 and 8: Mesajul Procurorului General al Rom
Page 9 and 10: omâneæti, deæi cu multã precau
Page 11: de organizaåie ca la celelalte, ma
Page 15 and 16: UNIREA GRÃNICERILOR CU POLIÅIÆTI
Page 17 and 18: REDACÅIA (E-mail: revista.frontier
Page 19 and 20: pe câmp, culcat pe burtã, indifer
Page 21 and 22: SCOMAR SCOMAR Interfaåã favorabi
Page 23 and 24: Prin intermediul componentei de mob
Page 25 and 26: Cooperare o r e internaåionalã n
Page 27 and 28: în perspectiva aderãrii României
Page 29 and 30: F R O N T I E R A E v e n i m e n
Page 31 and 32: F R O N T I E R A Evenimentul s-a
Page 33 and 34: O ZI, O NOAPTE, O VIAÅÃ de Anton
Page 35: am realizat le datorez Armatei Rom

Nr. 6/2009 - Politia de Frontiera

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?