R I N O L O G I E

18
repetate, se recomandă adenectomia.
b). terapeutic general constând din: izolarea pacientului, în condiţii
corespunzătoare de temperatură, antitermice, antiinflamatorii, decongestionante
nazale şi orale. Antibiotice se administrează numai în cazul infecţilor bacteriene
secundare.
c). local se pot administra vasoconstrictoare sub formă de picături sau spray, în
perioada de obstrucţie (fără a face abuz) inhalaţii.
Rinitele sugarului, au evoluţia rinitei banale descrisă mai sus, dar
simptomatologia la sugar este mai dramatică, întrucât sugarul în primele luni se
adaptează mai greu la respiraţia orală. Obstrucţia nazală împiedică sugarul în
alimentaţie( supt), iar deglutiţia secreţilor mucopurulente sau purulente poate
determina tulburări digestive. La aceste infecţii se constată participarea intensă
a ţesutului limfatic, cuprins în inelul limfatic al lui Waldeyer. Frisoanele, febra
sunt mai dramatice, uneori instalându-se torpoare sau agitaţie psihomotorie,
respiraţia este mai zgomotoasă, uneori cu pauze de respiraţie în timpul
somnului, rinoree mai abundentă mucoasă sau mucopurulentă. Din cauza
acestei rinorei abundente sugarul prezintă eroziuni narinare, iar complicaţiile
sunt frecvente, manifestându-se prin adenoidite, otite acute, spasme laringiene,
bronşite, bronhopneumonii afecţiuni digestive.
Tratamentul este asemănător celui de la adulţi, adaptat la sugari,
administrându-se însă cu multă prudenţă picăturile vasoconstrictoare, mai ales
la vârste mici de sub 3 luni, datorită vasoconstricţiei cerebrale. Antibioticele se
administrează în scop profilactic, pentru prevenirea unei suprainfecţii
bacteriene, mai ales la sugarii cu un teren limfatic, cu o apărare imunitară
deficitară. Tratamentul local necesită pe lângă administrarea
vasoconstrictoarelor şi aspirarea secreţiilor nazale, ştiut fiind, că cooperarea cu
sugarul în această direcţie este dificilă.
Rinitele septice sunt afecţiuni frecvente la sugari, au o etiologie variată iar
agenţii patogeni: stafilococul, streptococul sunt cei mai frecvent întâlniţi.
Rinita purulentă a nou-născutului, numită şi “citrină“, este provocată de
stafilococii preluaţi din ragadele mamelonare sau mastitele mamei.
Se manifestă imediat după naştere (3-7 zile), printr-o rinită mucopurulentă,
de culoare galben “lămâie“, abundentă, care se scurge şi uneori se usucă pe
buza superioară, formând cruste gălbui ( galbene ca lămâia sau gălbenuşul de
ou). Uneori rinoreea poate deveni sanguinolentă. Starea generală a nounăscutului
este alterată, pot apare şi complicaţii pulmonare, motiv pentru care
tratamentul acestei afecţiuni trebuie să fie agresiv, bazându-se pe antibiotice,
aspirarea secreţilor, toaleta atenta a leziunilor cutanate.
Rinita streptococică, meningococică au un tablou clinic asemănător.
Diagnosticul acestor rinite se face pe baza tabloului clinic şi a
însămânţărilor bacteriologice, iar tratamentul cu antibiotice trebuie făcut conform
rezultatelor antibiogramei.
Rinitele acute specifice
La sugar şi la copilul mic se întâlnesc:
Rinita gonococică, nume dat după agentul etiologic, este o infecţie a