R I N O L O G I E

39
constată silenţiu respirator, diminuarea murmurului vezicular la nivelul unui lob
pulmonar. Când corpul străin este flotant în trahee, se aude un zgomot ritmat
inspirator şi expirator, ce se aseamănă cu fluturatul unui drapel în vânt.
Radiografia poate demonstra prezenţa corpului străin numai în cazul
corpilor străini radioopaci ( aproximativ 8% din cazuri), iar în cele mai multe
cazuri demonstrează efectele aspirării corpului străin, adică atelectazia unui lob
pulmonar sau a unui plămân, sau emfizem pulmonar sau în cazul corpilor străin
cronici, cu evoluţie îndelungată, semnele unei pneumonii. Deseori se instalează
semnul lui Holzknecht, care constă în balansul mediastinului, situaţie întâlnită în
cazul unei stenoze bronşice.
Diagnosticul se bazează pe istoricul afecţiunii, descrierea accidentului, a
semnelor clinice tipice, aspectul radiologic, precum şi pe baza bronhoscopiei
care are atât rol diagnostic, cât şi terapeutic.
Diagnosticul diferenţial trebuie efectuat cu afecţiuni ce se manifestă cu
aceeaşi simptomatologie: difterie, pseudocrup, spasm laringean, tuse
convulsivă, astm bronşic, tumori intraluminale, tuberculoza pulmonară,
pneumonie, stenoza laringeană. Mişcările laringiene în sus şi în jos sunt
absente în cazul stenozelor traheale.
Evoluţie şi complicaţii
In cazul apariţiei acestui accident putem avea mai multe situaţii:
Aspiraţia determină insuficienţa respiratorie acută cu decesul
pacientului.
Totul poate reintra în normal, dacă extracţia s-a efectuat în primele 24
ore.
Dacă stagnarea corpului străin se prelungeşte, apar complicaţii
obstructive şi septice, ce se manifestă clinic şi radiologic în tablouri
variate.
Tratamentul constă în efectuarea endoscopiei traheobronşice şi extracţia
corpului străin aspirat.
2.Traumatismele
La ora actuală se constată prezenţa tot mai frecventă a traumatismelor
traheale, acestea datorându-se fie accidentelor de circulaţie, de sport ( arte
marţiale, lupte etc), fie urmarea unor agresiuni ce vizează mai ales regiunea
gâtului.
Simptomele sunt variate, caracteristice fiind dispneea sau senzaţia de
sufocare, leziuni ale marilor vase, infecţii ale structurilor învecinate. Dispneea
poate fi uneori foarte accentuată, putând fi însoţită de hemoptizie, emfizem
subcutanat, deoarece aerul iese pe căi nenaturale, pneumotorax şi atelectazie.
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, auscultaţiei, radiografiilor
pulmonare, tomografii şi a examenului bronhoscopic.
Tratamentul
In cazul rupturilor de trahee se practică de maximă urgenţă traheostomia,
iar dupa o explorare minuţioasă a plăgii, sutura leziunii cu introducerea unui
mentor intern pentru recalibrare.