R I N O L O G I E

5
este impresionată de substanţele volatile. Este suficient pentru miros 10 -15 gr.
dintr-o substanţă pentru a stimula zona olfactivă. In atmosfera înconjurătoare
sunt aproximativ 30.000 substanţe olfactive, dintre care omul percepe 10.000 şi
este capabil să recunoască aproximativ 200. Această capacitatea olfactivă
depinde de starea de saţietate sau de foame a omului, fiind mai crescută la
starea de foame şi mai redusă în faza de saţietate.
Funcţia respiratorie
Respiraţia fiziologică se realizează pe cale nazală şi în condiţii normale este de
6 l/min, în ventilaţie maximă ajungând la 50-70 l/min. În fosa nazală, aerul
prezintă o scurgere laminară şi una turbionară, influenţând în felul acesta
condiţia şi funcţia mucoasei pituitare. În timpul unei respiraţii normale nazale,
aerul atmosferic inspirat suferă 3 modificări: încălzire, umidificare şi purificare.
Încălzirea aerului se datorează circulaţiei sanguine foarte bogate la nivelul
foselor, unde constant se remarcă o temperatură de 31-34° C, indiferent de
temperatura atmosferică. Umidificarea, fenomen realizabil prin evaporarea apei
din secreţia nazală, realizează o saturaţie a aerului inspirat de aproximativ 50-
60%. Purificarea aerului se realizează datorită filmului de mucus unde
particulele cu un diametru mai mare de 4,5 microni aderă la suprafaţa mucoasei.
Funcţia de protecţie a nasului, se realizează prin sistemul mucociliar al
mucoasei pituitare, care pentru o bună funcţionare necesită un pH adecvat,
temperatură şi umiditate corespunzatoare. Pe lângă această funcţie de
protecţie, mucoasa pituitară mai prezintă şi o apărare nespecifică datorită
conţinutului bogat in lizozim, proteaze inhibitorii, interferon, glucozidaze, precum
şi a unui sistem de apărare specific reprezentat de prezenţa în secreţia nazală a
imunoglobulinelor A, M si G.
Funcţia reflexă a nasului este demonstrată, acesta fiind un organ reflex
important având legături cu plămânii, inima, cu aparatul genital, fiind influenţat
de metabolismul diferitelor organe interne.
Funcţia fonatorie este demonstrată prin participarea la alcătuirea
consoanelor: m,n,ng etc., precum şi în realizarea timbrului vocii.
Sindroamele rinologice
Sindromul de obstrucţie nazală
Se manifestă clinic prin:
1) respiraţie nazală dificilă(uni- sau bilaterală), cu sau fără respiraţie
bucală ( daca obstrucţia este bilaterală);
2) hipo sau anosmie;
3) rinolalie închisă (voce nazonată).
Sindromului de obstrucţie nazală se datorează fie unor afecţiuni ale foselor
nazale, fie ale rinofaringelui.
In funcţie de vârstă, etiologia obstrucţiei nazale poate fi:
- la copil:
- malformaţii congenitale nazale (atrezie narinară, coanală);
- rinitele acute (gonococică, luetică);
- adenoiditele acute;