R I N O L O G I E

asemănător, motiv pentru care vor fi descrise împreună. Majoritatea acestor
afecţiuni sunt nespecifice, iar cele specifice sunt foarte rare şi reprezintă
extensia infecţiei de la cavităţile nazale. Sinuzitele sunt foarte frecvente, fiind
estimat că aproximativ 5% din populaţia Europei centrale suferă de sinuzită
cronică. Sinuzita maxilară este afecţiunea cea mai frecvent întâlnită la adult,
urmată apoi de cea etmoidală, frontală şi sfenoidală, pe când la copil sinuzita
etmoidală este cea mai frecventă. Infecţia mai multor sinusuri este descrisă ca o
polisinuzită, iar afectarea tuturor sinusurilor se numeşte pansinuzită, unilaterală
sau bilaterală.
Fiziopatologia
Cauza cea mai frecventă a sinuzitelor o reprezintă rinita, pe care cel mai
adesea o acompaniază ( sinuzita rinopatică). În aceste cazuri sunt prinse mai
multe sinusuri ( polisinuzite, pansinuzite ), dintre care etmoidul este prins în
totdeauna. Patogenia constă în obstrucţia ostiumului sinusurilor, datorită
edemului inflamator, ceea ce are drept consecinţa împiedicarea ventilaţiei,
retenţia exudatului, care se poate suprainfecta cu germeni proveniţi din fosele
nazale.
Un alt tip de sinuzite sunt cele de origine dentară, sinusul maxilar fiind cel
afectat. Prezenţa premolarului II şi a molarului I în vecinatatea planseului
sinusului explica sinuzita in cazul afectarii acestor dinti, prin infectarea directă
dintr-un abces apical sau urmarea unei extractii dentare cu crearea unei fistule
dento-sinuzale. 10 % dintre sinuzitele maxilarului sunt de natură odontogenă
Sinuzita traumatică, este consecinţa inoculării germenilor patogeni, fie în
mod direct cu ocazia traumatismului, fie ca urmare a unui tamponament nazal,
care produce obstrucţia orificiului de drenaj al sinusului.
Sinuzita alergică, apare în cadrul alergiei nazale, pe de o parte datorită
obstrucţiei ostiumului sinuzal, şi pe de altă parte datorită suprainfecţiei
bacteriene a exudatului intrasinuzal (sinuzită alergoinfecţioasă).
Sinuzita de însoţire a tumorilor nazale care obstruează sinusurile apare fie
prin tumora in sine, fie prin polipii de insotire.
Sinuzitele pot fi produse prin însămânţarea exudatului sinuzal pe cale
hematogenă, când organismul este într-o stare imunologică precară.
Factorii etiologici ai sinuzitelor sunt foarte diverşi, incluzând: virusuri,
pneumococi, Haemophilus influenzae, Streptococci hemolitici, Staphilococci,
Escherichia coli şi mai rar anaerobi, mai ales în sinuzitele de origine
odontogena. Deseori se adaugă şi o suprainfecţie micotică.
Desigur evoluţia infecţiei este influenţată de starea imunologică a
organismului, de alergie sau anergie, precum şi de interreacţia dintre organism
şi rezistenţa germenului. Deseori sinuzitele pot acompania şi afecţiuni ale
tractului respirator cum este cazul în sinuzitele din cadrul mucoviscidozei sau a
sindromului Kartagener.
Anatomie patologică.
In funcţie de tipul agentului patogen, virulenţa acestuia, factorii
fiziopatologici şi de rezistenţa imunologică, sinuzitele pot avea aspectul de
catarală sau purulentă, osteitice, ulceronecrotice, osteomielitice, cazeoase,
hiperplastice şi polipoase. Modificările patologice depind de asemenea de
durata afecţiunii, din acest punct de vedere deosebind sinuzite acute şi cronice.
29