R I N O L O G I E

46
prezenţa a numeroase afecţiuni inflamatorii, cum ar fi esofagitele acute
nespecifice, care acompanează diverticulii, achalazia, prezbiesofagul, sau
esofagitele de retenţie, suferinţe esofagiene ce sunt de competenţa
gastroenterologului.
Tumorile esofagului
Tumorile benigne pot fi intraluminale, intramurale sau periesofagiene. Cele
mai frecvent întîlnite tumori sunt: leiomiomul, rabdomiomul, fibromul,
hemangioamele, lipoamele, neuroamele, papiloamele. De cele mai multe ori nu
produc nici o simptomatologie atâta timp cât sunt mici, după care odată cu
creşterea în mărime ele produc disfagie, stenoză, durere, presiune
retrosternală, uneori hemoragie.
Diagnosticul se face cu ajutorul radiografiei cu substanţă de contrast.
esofagoscopiei şi a biopsiei.
Tratamentul constă în ablaţia tumorii, fie pe cale endoscopică, fie pe cale
transcervicală, transtoracică sau transabdominală, calea de abord fiind dictată
de mărimea şi localizarea tumorii.
Tumorile maligne ale esofagului constituie aproximativ 40% din totalul
tumorilor tractului digestiv. Cel mai frecvent întâlnit este carcinomul esofagian
nediferenţiat.
Această tumoră se poate dezvolta fie în mod primar fără nici o afecţiune
premonitoare, fie în urma unor afecţiuni care pot degenera malign, precum:
iritaţia cronică a esofagului, diverticulii eofagieni, sindromul Barrett sau esofagul
scurt, esofagita cronică de reflux, hernia hiatală, achalazia, sindromul Plummer-
Vinson.
Uneori poate proveni de la organele învecinate precum: tiroida, laringele,
traheea, bronşile, stomacul.
Simptomatologia se instalează în mod treptat, afecţiunea fiind de cele mai
multe ori câteva luni mută clinic (4-5 luni). Ea se caracterizează prin disfagie,
iniţial pentru solide, senzaţie de plenitudine retrosternală, scădere în greutate.
iritaţie vagală (sughiţ), tuse, răguşeală, paralizie recurenţială, mai târziu
scăderea în greutate se accentuează, pofta de mâncare devine absentă, iar
bolnavul începe să aibă dureri din ce în ce mai mari.
Diagnosticul se bazează pe examenul radiologic cu substanţă de contrast,
esofagoscopie şi examen bioptic.
Tratamentul constă în excizia în bloc a 1/3 sau 1/2 inferioare a esofagului.
Uneori nu este posibil, numai efectuarea unui tratament paliativ, precum un
bypass cu o endoproteză sau gastrostomie. Radioterapia sau chimioterapia
sunt tratamente de asemenea paliative. Rata de supravieţuire peste 5 ani este
în general foarte scăzută, fiind de 10% dupa tratamentul chirurgical şi 0-5%
dupa radioterapie.