R I N O L O G I E

Recommendations

Info

Fosele nazale se întind între limen nasi şi coane ( orificiile posterioare ale foselor nazale) şi prezintă 6 pereţi, dintre care cel extern, inter-nazo-sinuzal este cel mai important în funcţia nasului, fiind totodată şi cel mai complex. Acest perete este oblic de sus în jos şi în afară şi are raporturi cu sinusurile maxilar şi etmoidal, iar prin intermediul acestuia din urmă cu orbita. Acest perete prezintă pe scheletul osos de susţinere trei proeminenţe osoase, numite cornete : inferior, mijlociu şi superior şi care sunt acoperite de mucoasa pituitară (nazală), având în constituţia ei un epiteliu cilindric ciliat, cu numeroase celule mucoase şi seroase, un sistem limfatic şi un sistem venos cu numeroase spaţii cavernoase. Această structură vasculară este de tip erectil, dând posibilitatea mucoasei cornetelor să se tumefieze până la suprimarea lumenului foselor, provocând obstrucţie nazală. Cornetele au aspect de virgulă, delimitând între ele şi peretele extern un spaţiu numit meat şi care în funcţie de cornetul ce-l delimitează se numeşte şi el, meatul inferior, mijlociu şi superior. Unui cornet i se descriu un cap, un corp şi o coadă. La nivelul meatului inferior, la aproximativ 3 cm de orificiul narinar se deschide canalul nasolacrimal. La nivelul meatului mijlociu se deschid sinusurile anterioare ale feţei, reprezentate de sinusul maxilar, sinusurile etmoidale anterioare (4-6 celule etmoidale) şi sinusul frontal. La nivelul 1/3 posterioare a meatului superior se deschid sinusurile etmoidale posterioare, (4-6 celule etmoidale) şi sinusul sfenoidal, numite şi sinusuri posterioare. Ceilalţi pereţi ai foselor nazale sunt : peretele intern, reprezentat de septul nazal, care prin dezvoltarea excesivă sau posttraumatic poate duce la obstrucţia completă a unei foselor nazale. În constituţia lui se distinge o porţiune cartilaginoasă situată anterior, cartilagiul patrulater şi o porţiune osoasă situată posterior, osul vomer şi lama perpendiculară a etmoidului . Mucoasă pituitară de la nivelul septului este foarte aderentă. La aproximativ 1,5 cm. de orificiul narinar, inferior, se găseşte pe fiecare parte a septului câte un pachet vascular, creat de confluenţa unor ramuri vasculare, provenite din artera etmoidală anterioară, artera etmoidală posterioară, artera palatină ( ram terminal), artera subcloazonală( ram septal) şi artera sfenopalatină( ram septal). Anastomoza acestor vase formează pata vasculară a lui Kiesselbach sau Little, zonă unde vasele sunt mai superficiale şi sângerează cu uşurinţă la atingere. Peretele inferior este cel mai larg şi este alcătuit de osul palatin şi de apofiza palatină a maxilarului. Peretele superior este format anterior de osul frontal, iar posterior de lama cribriformă a etmoidului şi reprezintă zona olfactorie a foselor nazale. Peretele anterior este virtual, reprezentând comunicarea cu vestibulele nazale, iar peretele posterior, în porţiunea inferioară comunică cu rinofaringele prin orificiul coanal, porţiunea superioară fiind formată de osul sfenoid. Vascularizaţia arterială provine din sistemele carotidian extern şi intern, cel mai important vas al sistemului carotidean extern fiind artera sfenopalatină, ram terminal al arterei maxilare interne. Artera palatină anterioară este ram din artera palatină descendentă şi pătrunde în fosă prin canalul incisiv. Artera 2
3 subcloazonului provine din artera facială, ramură a arterei carotide externe, iar arterele etmoidale anterioară şi posterioră provin din sistemul carotidian intern. Drenajul venos se face prin vena oftalmică în vena facială, iar prin plexurile pterigoide în plexul faringean. Inervaţia senzitivă este asigurată de ramuri din trigemen, iar cea vegetativă de ganglionul sfenopalatin. Inervaţia senzorială, olfactivă, este asigurată de nervul olfactiv ( perechea I-a de nervi cranieni). Mucoasa foselor nazale este de două tipuri: respirator şi olfactiv. Epiteliul respirator este un epiteliu cilindric, ciliat asemănător cu cel traheobronşic, cu numeroase glande de tip mixt, cu un sistem limfatic bine dezvoltat şi cu numeroase spaţii cavernoase venoase, situate mai ales la nivelul cornetelor inferior şi mijlociu şi în jurul orificilor sinuzale. Mucoasa olfactivă, inervată de nervul olfactiv, este siuată la nivelul lamei cribriforme, cornetului superior şi zona corespunzătoare a septului nazal. Pe lângă terminaţile nervoase ale celulelor Schultze, în mucoasa olfactivă se găsesc şi numeroase glande Bowmann, care produc o secreţie bogată în lipide, cu rol în percepţia olfactivă SINUSURILE PARANAZALE Sinusurile paranazale sunt prelungiri al cavităţilor nazale în oasele învecinate. 1. Sinusul maxilar este cel mai mare şi are o capacitate de până la 15 ml. Se formează în osul maxilar. Este rudimentar la naştere. Ostiumul sinusal se află în porţiunea superioară a peretelui medial şi se deschide în meatul mijlociu. Această situaţie nu permite evacuarea spontană a secreţiilor din sinus, dar întrun sinus sănătos eliminarea acestora se face datorită mişcărilor cililor vibratili. Sinusul maxilar se învecinează superior cu etmoidul şi orbita, aici aflându-se nervul infraorbital; medial se găseşte fosa nazală, în meatul mijlociu deschizându-se orificiul de drenaj sinusal; anterior este peretele jugal cu orificiul nervului infraorbital; posterior se află fosa pterigopalatină, conţinând artera maxilară internă, ganglionul pterigopalatin şi ramuri din trigemen. Planşeul se în învecinează mai ales cu al doilea premolar şi primul molar, suferinţa acestora putând produce sinuzitele odontogene. Dezvoltarea completă a sinusului maxilar se produce numai după apariţia dentiţiei definitive. 2.Sinusul frontal reprezintă o cavitate dezvoltată în grosimea osului frontal, de formă şi mărime variabilă, cu o capacitate de 4-7ml.. Dezvoltarea începe în jurul vârstei de 6-7 ani şi este completă la 10-12 ani. Poate să fie absent unisau bilateral în 3-5% din cazuri. Ductul nazofrontal osos are o direcţie sinuoasă până la deschiderea sa la nivelul meatului mijlociu. Sinusul frontal prezintă un perete anterior gros de 4-5 mm, un perete posterior de 1-3 mm ce desparte sinusul de fosa cerebrală anterioară şi un perete inferior în raport cu orbita. În 1/3 internă a acestui perete se află orificiul de drenaj al sinusului. 3.Sinusul (labirint) etmoidal este format din 6-10 cavităţi (celule) cu o capacitate de 2-3ml.. Din punct de vedere topografic deosebim celule etmoidale anterioare şi posterioare toate comportându-se ca o singură celulă, întrucât există comunicări între ele. Celulele anterioare se deschid în meatul mijlociu, iar
Page 1: 1 R I N O L O G I E NOŢIUNI DE ANA
Page 5 and 6: 5 este impresionată de substanţel
Page 7 and 8: 7 - hiposmia sau anosmia, care pot
Page 9 and 10: 9 • posterior: hipertensiune arte
Page 11 and 12: 11 emergenţei arterei linguale. In
Page 13 and 14: 13 sinusurilor, acestea producându
Page 15 and 16: 15 accident foarte grav. ASPECTE CL
Page 17 and 18: temperatură, atmosfera poluată, s
Page 19 and 20: 19 mucoasei pituitare, realizată
Page 21 and 22: 21 ori de către polen, apare prim
Page 23 and 24: 23 circulatorii, efectele secundare
Page 25 and 26: 25 activităţii glandelor mucoase
Page 27 and 28: 27 cazuri. Patogenia este incertă
Page 29 and 30: asemănător, motiv pentru care vor
Page 31 and 32: cel mai adesea cu sinuzita etmoidal
Page 33 and 34: Adolescenţa este vârsta cea mai a
Page 35 and 36: 35 dezvoltare, au fost clasificate
Page 37 and 38: 37 Stadiul l = T 1, N 0, M 0; Stadi
Page 39 and 40: 39 constată silenţiu respirator,
Page 41 and 42: 41 ganglionare sau la distanţă. S
Page 43 and 44: 43 - lipsa de supraveghere a copiil
Page 45 and 46: 45 esobronşice, sau esopleurale. I

R I N O L O G I E

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?