R I N O L O G I E

42
PATOLOGIE ESOFAGIANA
Noţiuni de anatomie şi fiziologie esofagiană
Esofagul este un conduct tubulo-membranos care se întinde de la
marginea cartilagiului cricoid până la cardie, situată la nivelul vertebrei a 11
toracice. Deschiderea esofagului se află la o distanţă de incisivii superiori de
aproximativ 15 cm, iar cardia la aproximativ 41 cm .Lungimea esofagului este de
aproximativ 26 cm.
Mucoasa esofagiană este de tip pavimentos stratificat necheratinizată şi
este elastică. Ea este învelită într-o tunică musculară, dispusă în mai multe
straturi, cea internă circulară, iar cea externă longitudinal, între aceste straturi
existând şi fibre dispuse spiralat.
Esofagul prezintă 3 sfinctere ( strâmtori) fiziologice:
1. Una superioară la deschiderea esofagului, numită şi gura esofagului şi
care este formată de muşchiul cricofaringean;
2. Una mijlocie, numită şi bronhoaortică, întrucât se află la nivelul unde se
încrucişează bifurcaţia traheei cu arcul aortic. Se află la adult la aproximativ 27
cm de incisivii superiori;
3. Una inferioară la nivelul diafragmului, unde se află cardia şi care se
numeşte strâmtoarea diafragmatică.
Se distinge o porţiune cervicală şi una toracică. Raporturile esofagului
sunt foarte importante, mai ales datorită traiectului mediastinal al acestuia:
- în porţiunea cervicală: -lobii tiroidieni;
-nervii recurenţi, trahee;
- în porţiunea toracică: -bronşile, hilul pulmonar, pleura mediastinală;
-aorta, cord;
- în porţiunea abdominală - peritoneu.
Vascularizaţia este segmentală, la fel şi drenajul limfatic.
Inervaţia este mixtă, fibre nervoase provenind de la glosofaringean, vag şi
de la sistemul nervos simpatic.
Funcţia esofagului este de a conduce bolul alimentar până în stomac,
ceea ce se execută printr-o undă peristaltică, care o continuă pe cea a
constrictorilor faringieni. Viteza tranzitului esofagian descreşte de sus în jos,
fiind mai redusă la nivelul strâmtorilor. Solidele parcurg esofagul în 24 secunde,
pe când lichidele au nevoie de mai puţin de o secundă pentru a ajunge în
stomac.
In cazul prezbiesofagului apar modificări de coordonare a diferitelor faze
de motilitate, existând şi faze atone, motiv pentru care tranzitul esofagian la
bătrâni este încetinit.
Corpii străini esofagieni
Accident relativ frecvent, ce se poate întâlni la orice vârstă, mai des la
copii sub 3 ani. Pătrunderea pe căi naturale este deseori facilitată de existenţa
unor circumstanţe favorizante, precum: