R I N O L O G I E
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
42<br />
PATOLOGIE ESOFAGIANA<br />
Noţiuni de anatomie şi fiziologie esofagiană<br />
Esofagul este un conduct tubulo-membranos care se întinde de la<br />
marginea cartilagiului cricoid până la cardie, situată la nivelul vertebrei a 11<br />
toracice. Deschiderea esofagului se află la o distanţă de incisivii superiori de<br />
aproximativ 15 cm, iar cardia la aproximativ 41 cm .Lungimea esofagului este de<br />
aproximativ 26 cm.<br />
Mucoasa esofagiană este de tip pavimentos stratificat necheratinizată şi<br />
este elastică. Ea este învelită într-o tunică musculară, dispusă în mai multe<br />
straturi, cea internă circulară, iar cea externă longitudinal, între aceste straturi<br />
existând şi fibre dispuse spiralat.<br />
Esofagul prezintă 3 sfinctere ( strâmtori) fiziologice:<br />
1. Una superioară la deschiderea esofagului, numită şi gura esofagului şi<br />
care este formată de muşchiul cricofaringean;<br />
2. Una mijlocie, numită şi bronhoaortică, întrucât se află la nivelul unde se<br />
încrucişează bifurcaţia traheei cu arcul aortic. Se află la adult la aproximativ 27<br />
cm de incisivii superiori;<br />
3. Una inferioară la nivelul diafragmului, unde se află cardia şi care se<br />
numeşte strâmtoarea diafragmatică.<br />
Se distinge o porţiune cervicală şi una toracică. Raporturile esofagului<br />
sunt foarte importante, mai ales datorită traiectului mediastinal al acestuia:<br />
- în porţiunea cervicală: -lobii tiroidieni;<br />
-nervii recurenţi, trahee;<br />
- în porţiunea toracică: -bronşile, hilul pulmonar, pleura mediastinală;<br />
-aorta, cord;<br />
- în porţiunea abdominală - peritoneu.<br />
Vascularizaţia este segmentală, la fel şi drenajul limfatic.<br />
Inervaţia este mixtă, fibre nervoase provenind de la glosofaringean, vag şi<br />
de la sistemul nervos simpatic.<br />
Funcţia esofagului este de a conduce bolul alimentar până în stomac,<br />
ceea ce se execută printr-o undă peristaltică, care o continuă pe cea a<br />
constrictorilor faringieni. Viteza tranzitului esofagian descreşte de sus în jos,<br />
fiind mai redusă la nivelul strâmtorilor. Solidele parcurg esofagul în 24 secunde,<br />
pe când lichidele au nevoie de mai puţin de o secundă pentru a ajunge în<br />
stomac.<br />
In cazul prezbiesofagului apar modificări de coordonare a diferitelor faze<br />
de motilitate, existând şi faze atone, motiv pentru care tranzitul esofagian la<br />
bătrâni este încetinit.<br />
Corpii străini esofagieni<br />
Accident relativ frecvent, ce se poate întâlni la orice vârstă, mai des la<br />
copii sub 3 ani. Pătrunderea pe căi naturale este deseori facilitată de existenţa<br />
unor circumstanţe favorizante, precum: