R I N O L O G I E

19
mucoasei pituitare, realizată în actul travaliului, mai exact în momentul trecerii
fătului prin tractul pelvigenital al mamei bolnave de gonoree. Pe lângă rinită,
nou-născutul mai poate avea şi o conjunctivită gonococică.
După o incubaţie de 2-3 zile, imediat după naştere, nou născutul prezintă
o obstrucţie nazală severă, secreţii mucopurulente verzui, apărute pe o
mucoasă intens congestionată, tumefiată, care prezintă pe alocuri ulceraţii,
acoperite de cruste verzui. Toaleta repetată a nasului duce la tumefierea
acestuia şi a buzei superioare.
Diagnosticul pozitiv se axează pe examenului bacteriologic al secreţiilor
nazale ale nou născutului şi a secreţiilor genitale ale mamei.
Tratamentul curativ constă într-o toaletă locală corespunzătoare şi
tratament general cu antibiotice. Este importantă colaborarea cu un dermatolog
infantil. Profilaxia se face prin instilaţii nazale de protargol 1% sau nitrat de
argint 1%, imediat după naştere.
Rinita sifilitică este manifestarea sifilisului congenital precoce.
Agentul etiologic este Treponema pallidum.
Simptomatologia se instalează la 3 săptămâni de la naştere şi se manifestă ca
o rinită acută trenantă. Secreţia este de aspect mucopurulent, uneori cu striuri
sanguinolente şi foarte fetidă. Mucoasa pituitară congestionată, tumefiată ceea
ce determină, alături de secreţiile purulente, dificultatea respiraţiei nazale.
Datorită secreţiilor abundente ce se scurg din fosele nazale, sugarul poate
prezenta ragade profunde la nivelul narinei şi a buzei superioare. Pe lângă
manifestarea nazală, sugarul mai poate avea şi alte semne ale afecţiunii,
precum: pemfigus palmar şi plantar, sifilide cutanate sau buco-linguale, hepatosplenomegalie.
Uneori infecţia sifilitică se poate manifesta şi mai târziu, în jurul vârstei de 3 ani,
ca un sifilis congenital tardiv, când alături de semnele triadei lui Hutchinson:
keratită interstiţială, dinţi în fierăstrău, surditate neurosenzorială, pacientul
prezintă şi o rinită distructivă muco-purulentă, distrucţia producându-se la nivel
osos, având drept urmare apariţia nasului în “ şa“.
Diagnosticul pozitiv se bazeză pe examinările serologice ale pacientului şi
mamei: TPHA ( Hemaglutinare pasivă), VDRL, FTA- IgM.
Diagnosticul diferenţial se face cu: rinitele acute banale şi specifice, rinita TBC,
dar aceasta distruge porţiunea cartilaginoasă a nasului.
Tratamentul este efectuat dermatovenerolog.
Lipsa tratamentului poate agrava evoluţia bolii prin instalarea necrozei osoase
nazale, a cărei vindecare se face cu cicatrici deformante, dezastruoase din
punct de vedere estetic ( stenoze, perforaţii, nas în şa, etc.).
Rinita difterică, apare în cadrul difteriei, manifestându-se mai frecvent între
2-6 ani ,dar se poate instala şi la sugarul de peste 6 luni. Agentul patogen este
Corynebacterium diphtheriae. Clinic pacientul prezintă o rinită persistentă serosanguinolentă
sau exclusiv purulentă cu cruste şi ragade vestibulare, cu
adenopatie subangulomandibulară, infecţie ce se manifestă la un copil
tahicardic, palid, apatic, febril. De asemenea rinoscopic se evidenţiază existenţa
unor membrane albe-cenuşii, ce au tendinţa de a ocupa în întregime fosele