Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Profesiune , si vocatie ,
Valen]e artistice ale Paliei de la Or@}tie
Cartea în sine, ca orice produs realizat de om,
satisface nu numai cerinþele legate de utilitate, dar este
apreciatã ºi pentru modul în care îºi îndeplineºte funcþia
esteticã. Tiparul contribuie la rãspândirea cãrþii, la
introducerea lui în Þãrile Române, reprezentând un pas
înainte în dezvoltarea culturii din þara noastrã. Primele
cãrþi tipãrite sunt textele religioase ºi apariþia lor este
rezultatul miºcãrii orãºeneºti româneºti pentru o culturã
în limba ei proprie.
Din deceniul al cincilea al secolului XVI, cartea în
limba românã se rãspândeºte pe calea tiparului. O carte
bisericeascã în secolul XVI preþuia pânã la 1.000 de
aspri (15 – 25 de galbeni de aur), ceea ce echivala cu
valoarea unei moºii. În asemenea condiþii cartea
bisericeascã era atât de rarã, încât unele biserici nu-ºi
puteau procura cãrþile necesare oficierii slujbei
religioase. Domnitorii, care doreau sã aibã în bisericã un
stâlp al monarhiei feudale, sprijineau ºi iniþiau
înzestrarea lor cu textele bisericeºti necesare.
Radu cel Mare, voievodul Þãrii Româneºti (1495 –
1508), s-a preocupat în mod deosebit de întãrirea
prestigiului bisericii, iniþiind organizarea unei
tipografii, folosindu-l în acest scop pe tipograful
Macarie. Acesta învãþase meºteºugul tiparului la
Veneþia. În perioada 1493 – 1512, duce o muncã susþinutã de tipãrire a cãrþilor slavo-române. Pentru
imprimarea lucrãrilor sale Macarie a întrebuinþat caractere de tip uncial, simple, clare, provenite din
tipografia veneþianã, dar a introdus în acelaºi timp ºi elemente originale, împletituri de linii duble
mãiestrit combinate. Pe lângã aceste caractere de litere, Macarie a manifestat o deosebitã preocupare
pentru introducerea imaginii în scopul de a atenua monotonia textului ºi a transla în imagini termenii
scrisului. Aceste caractere de litere vor folosi ca element de inspiraþie urmaºilor sãi: Dimitrie
Liubavici, Filip Moldoveanu, diaconul Coresi. Aceºtia, la rândul lor, au lãsat discipoli care au fost
preocupaþi de folosirea imaginii, de decorarea literelor iniþiale sau de marcarea secvenþelor textului cu
ornamente generând frontispicii ºi viniete, folosind adesea simple structuri grafice, dar cu o
semnificaþie simbolicã ºi decorativã deosebitã.
Activitatea tipograficã a diaconului Coresi a fost complexã ºi multilateralã. Un merit deosebit
al sãu a fost acela cã a format discipoli care i-au continuat opera de imprimare, extinzându-se nu numai
la tipãrirea propriu-zisã a textului, ci ºi la ilustrarea lui. Doi dintre aceºtia, diaconii ªerban (fiul lui
Coresi) ºi Marian, au întemeiat la Orãºtie tipografia în care vor lucra la tipãrirea pentru prima datã a
Bibliei în limba românã într-o ediþie limitatã numai la primele douã cãrþi din Vechiul Testament:
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
15