Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Pagina bibliofilului
Carte de leac
pentru limba român@...
Cum vorbim, cum scriem româneºte Din ce în ce mai prost, din nefericire.
Nu mai e o noutate pentru nimeni cã limba românã este în mare suferinþã.
Dezacorduri, folosirea improprie a unor termeni, confuzii, pleonasme,
accente prost puse ºi încã multe altele ar putea dispãrea din limba noastrã dacã s-
ar afla rãgazul necesar nu rãsfoirii, ci aplecãrii cu atenþie asupra paginilor
desluºitoare de limbã românã ale cãrþilor ce se ocupã de cultivarea, de corecta ºi
frumoasa utilizare a ei.
Una dintre acestea este ºi cartea Multidico de românã. 7 dicþionare întrunul
singur realizatã de Florentina ªerbãnescu ºi Zoiþa Geacã, apãrutã recent la
editura bucureºteanã Compania. O editurã care ne-a obiºnuit doar cu apariþii de
bunã calitate, cu cãrþi care meritã sã le avem pe raft. Structuratã pe ºapte secþiuni (Neologisme, Pleonasme,
Omonime, Paronime, Cuvinte polisemantice, Dificultãþi ale limbii române ºi Expresii ºi locuþiuni), aceastã a
doua ediþie a Multidico-ului este armonizatã cu ultimele norme ale gramaticii româneºti .
E greu de sintetizat utilitatea unei asemenea apariþii mai ales într-o vreme în care limba românã este
supusã unei agresiuni permanente. Este, de aceea, o apariþie cu adevãrat salutarã pentru cã este folositoare
pãstrãrii sãnãtãþii limbii române ºi este, în acelaºi timp, un mijloc de salvare a ei de la degradare ºi sãrãcire.
De aceea, nu cred cã exagerez când afirm cã acest Multidico ar trebui distribuit dupã cuvintele de ordine:
Citeºte ºi dã mai departe! Cui Lista este, din pãcate, foarte lungã ºi diversã. Ar trebui datã politicienilor (vor avea
extrem de multe de învãþat!), elevilor (mulþi dintre ei certaþi rãu de tot cu limba românã, chiar dacã au „profi”
buni), ziariºtilor (nu toþi bine alfabetizaþi...), funcþionarilor, tuturor celor care, gest de minim patriotism pânã la
urmã, trebuie sã se exprime corect în limba þãrii în care trãiesc.
Dacã acest Multidico ar ajunge nu numai la cei care „nu cred deloc cã putem vorbi ºi scrie oricum, numai
înþeleºi sã fim” ci ºi la ceilalþi, mult mai mulþi, care sunt convinºi de contrariul, atunci încet-încet, limba românã s-
ar mai înzdrãveni puþin. Am auzi de mult mai puþine ori expresii de genul: „în ceea ce privesc”, „cel mai optim”,
„modele noi apãrute”, „însãºi guvernul”, „însuºi doamna director”, „au fost destui de mulþi spectatori”, „legile
care le-am adoptat”, „ca ºi conducãtor, ca ºi coleg, ca ºi ministru”, ca ºi indiferent ce, acest „ca ºi” cuprinzând încet,
dar sigur, mulþi vorbitori cu mari, uneori foarte mari pretenþii. Poate cã la buletinele meteo n-am mai auzi despre
„optisprãzece sau ºaptisprãzece grade”, poate cã anunþurile despre spectacole n-ar mai vorbi despre „protagoniºti
principali”, tinerii n-ar „prefera mai bine” cine ºtie ce, salariaþii n-ar mai aºtepta „renumeraþia” (este drept, banii se
numãrã!...), ziariºtii n-ar mai descrie „toponimia locului”, studenþii n-ar mai spune „mai am decât un examen”, un
ministru poate n-ar mai cugeta cu morgã dacã „poate fi posibilã o majorare salarialã”... Tot aºa, actele care
„emanã” de la diferite autoritãþi nu vor mai aduce la „cunoºtiinþã” situaþii ale unor terenuri „expropiate”, nu vor
mai „încunoºtiinþa”, nu vor mai cere liste cu „minieri” disponibilizaþi, diferitele comisii menite sã „indentifice” te
miri ce nu vor mai fi formate din, sã zicem, zece „membrii”, ºefii ar refuza sã semneze adrese pe care scrie
„anexãm alãturat”, în birourile juridice n-ar mai lucra „juristconsulþi”. ªi exemplele pot continua...
Din pãcate, aºa cum se întâmplã ºi cu emisiunile de cultivare a limbii române de la radio ºi televiziune, pe
care tot iubitorii de limbã românã le urmãresc, la fel stau lucrurile ºi cu cãrþile de acest gen, cãutate ºi citite mai cu
seamã de persoane pentru care „vorba dulce româneascã„ nu e chiar o terra incognita. „Doar rãsfoind o asemenea
carte poþi sã-þi dai seama cã ai mai multe probleme decât ai fi crezut” ni se precizeazã în prefaþa cãrþii ºi nu e nicio
îndoialã cã lucrurile aºa stau. În mod cert o astfel de carte e bine sã existe în biblioteca personalã, în bibliotecile
publice precum ºi în cele ale ºcolilor de toate gradele. Câºtigul e sigur, de perspectivã ºi e uriaº. Meritã!
Denisa TOMA
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
81