Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Miniatura Evului Mediu occidental
Arta miniaturii este strâns legatã de arta picturii ºi a mozaicului prin program iconografic,
tehnicã ºi decorativism. Totuºi, miniatura nu poate fi disociatã de textul pe care-l tãlmãceºte ºi de
mesajul transmis, de unde ºi caracteristica sa de bazã: capacitatea descriptivã a imaginii care
tãlmãceºte textul scris. În toatã perioada Evului Mediu, din Bizanþ în Occident, mesajul ilustrat a avut
o mare importanþã în contextul în care accesul la citit ºi scris era un privilegiu. Arta Evului Mediu a
cultivat o veritabilã „teologie monumentalã”, era în serviciul religiei ºi mijlocul cel mai eficient de a
transmite neºtiutorilor de carte mesajul creºtin prin contemplaþia imaginilor. În felul acesta,
iconografia trebuia sã sintetizeze aspectele subtile ale învãþãturilor Scripturii, misiunea apostolilor,
întemeierea bisericii sau faptele de vitejie ale regilor. Altfel spus, miniatura era un fel de substitut al
publicitãþii din zilele noastre, un mijloc comod la îndemâna
clericilor ºi regilor de a-ºi atrage credincioºi. Arta miniaturii
a evoluat treptat de la reprezentarea unor imagini succinte la
unele complexe, amplasate în ambianþe arhitectonice ºi
peisagistice specifice. Realizate de cãtre meºteri caligrafi în
încãperi speciale numite scriptoria, adevãrate ateliere de
miniaturiºti aparþinând castelelor sau mãnãstirilor,
miniaturile (sau anluminurile, cum se mai numesc)
evolueazã de la redarea planã a figurilor vãzute în prim plan
pe fond auriu la redarea imaginii bidimensionale. Figurile
sunt hieratice, adesea supuse unei ierarhizãri, caracterizate
prin izocefalie bizantinã.
Ca tehnicã, aceasta semãna mai mult cu cea a picturii: culorile se dizolvau în apa în care se
adãuga clei pentru aderenþã. Pigmenþii erau naturali, de origine vegetalã: albastrul, de pildã, se
extrãgea din petalele albãstrelelor, carminul din sucul frunzelor de iederã. Pergamentul era întâi
acoperit cu un amestec de vermillon, cinabru ºi albuº de ou pe care se aplica un strat de aur, pulbere sau
foiþã, aceasta din urmã fiind bãtutã cu ciocanul ºi apoi ºlefuitã.
Cu timpul vor apãrea miniaturi purtãtoare ale unor însemne caracteristice meseriilor reunite în
bresle. De altfel, în renumitul centru de la Paris miniaturiºtii aveau
cartierul lor, strãzile din preajma bisericii Saint - Séverin, de pe
malul stâng al Senei, având denumiri ce trimit la diferite
meºteºuguri: Strada Caligrafilor (rue des Escrivains) sau Strada
Pergamentelor (rue de la Parcheminerie). Însuºirile miniaturilor
diferã în funcþie de tematica textului pe care îl ilustreazã: scrieri
sacre (mise, biblii portative, psaltiri, breviare, cãrþi de rugãciuni ºi
calendare), texte profane (versurile truverilor ºi trubadurilor, cartea
turnirelor, romanele cavalereºti), opere istorice (cronici, episoade
din istoria anticã), literaturã orãºeneascã cu caracter satiricoalegoric
ºi cea didacticã (tratate de moralã, ºtiinþele naturii,
medicinã).
str. Parcheminerie
Privitã pe fiecare epocã în parte, romanicã ºi goticã, miniatura
are însuºiri diferite care o disting ºi o particularizeazã în epocã.
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
Pagina bibliofilului
Biserica Saint - Séverin
85