Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Profesiune , si vocatie ,
frumoase prelungiri în latura superioarã simbolizând douã
ghirlande de flori. Chenarul frontispiciului se încheie în partea
superioarã, la mijloc, cu o elegantã împletiturã de frunze de acant,
iar în partea inferioarã este realizat un chenar cu motive florale de
o execuþie delicatã, prelungindu-se de la un capãt de rând pânã la
celãlalt. Chenarul scrisului este suficient de lat decorat bogat,
utilizând linia curbã geometric împletitã, desfãºurându-se amplu
pe toatã suprafaþa ornatã. Stilizarea nu usucã forma floralã ci,
dimpotrivã, îi conferã o senzaþie de vitalitate ºi prospeþime
vegetalã. Prin scurte curbe ºi contracurbe este evocat mai puþin un
model grafic ºi mai degrabã un procedeu de frescã transpus.
Frontispiciul folosit de cãtre cei doi mari tipografi ai vremii îl
întâlnim în „Sbornicul Slavon” tipãrit de diaconul Coresi la Sas –
Sebeº în 1580, doar cã în acest caz frontispiciul apare în epilogul
tipãriturii. Ceea ce le deosebeºte, totuºi, este chenarul scrisului
care, în cazul Sbornicului, este mai îngust ºi este amplasat sub
ultimul rând al epilogului.
Celelalte pagini ale Paliei sunt marcate din loc în loc de
apariþia iniþialelor care sunt monocrome în numãr de 21, cu un
efect decorativ aparte. Iniþiala în sine este reprezentativã pentru
stilul manuscrisului, îmbinând delicateþea execuþiei cu eleganþa formei. În cazul Paliei, în contrast cu
caracterul scrisului, iniþialele sunt deosebit de delicate, tratate cu o fineþe deosebitã, fiind decorate cu
frunze stilizate desenate cu un duct lejer, aerat, cu un marcat efect decorativ. Spaþiul literei este astfel
ocupat de elemente decorative încât ansamblul degajã o impresie de claritate ºi echilibru. Ornamentul
vegetal este susþinut de centrul geometric al literelor. Referindu-se la originea acestor iniþiale, B. P.
Hasdeu scrie: „originea lor (a iniþialelor proprie periodului macarian) sã fie oare din Veneþia precum
presupune domnul Odobescu Noi nu credem, gãsindu-le întocmai
astfel înainte de tipãriturile lui Mihnea ºi Neagoe, în cele douã
evangheliare manuscripte, executate în Moldova, unul la nume la
Mãnãstirea Neamþului din ordinul lui ªtefan cel Mare în 1492 ºi
1502. Prin urmare, chiar presupunându-se cã aceste litere s-ar fi
turnat pentru trebuinþa tiparului românesc ºi tot încã rãmâne
constatat cã desemnul primitiv este curat românesc, luat de prin
manuscriptele muntene ºi moldovene din secolul precedent”.
În concluzie, presupunem cã în cazul Paliei gravurile au fost
în primul rând o continuare a ºcolii de gravori veneþieni, preluatã de
Macarie ºi transmisã ºcolii coresiene, adãugând elementelor de
picturã italianã ornamente originale simple, realizate de marii
noºtri meºteri tipografi. Ei au fost inspiraþi de grafismul frescelor, al
decoraþiei arhitecturale ºi imprimeriei epocii respective, dar în
acelaºi timp, autorii au dat dovadã de o potenþã creatoare originalã,
potrivit tradiþiei locului.
Doina IONESCU
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
17