Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Aniversari - Comemorari - Evenimente
,
,
lumii o operã care a trezit conºtiinþa de sine a popoarelor
canonizate pânã în mãduva oaselor, cum spunea marele
africanist Leo Frobenius. L-am citit în francezã, limba în
care Senghor ºi-a scris opera ºi de atunci, sufletul meu este
mai bogat, mai înþelegãtor în raport cu durerea ºi misterul
frumuseþii.
A.D.N. Când ºi cum a apãrut Jertfe negre, prima sa
carte tradusã în românã, ºi cum a fost primitã aici
R.C. Dupã ce am citit Chants d'ombre ºi Hosties
noires, cãrþi care mi-au îmbogãþit sufletul, mi-am promis sã
le traduc. În vremea aceea eram redactor ºef la revista
Ateneu din Bacãu, Într-unul din numerele revistei, am
tradus ºi publicat o paginã care începea cu Femeie neagrã,
din care citez doar începutul: Femeie goalã, femeie neagrã/
înveºmântatã în culoarea ta care e viaþa, în forma ta care e
frumuseþea!...I-am trimis revista însoþitã de o scrisoare în
care îl rugam sã fie de acord sã traduc una din cãrþile ale.
Rãspunsul a venit cu o promptitudine de ºef de stat! Mai
mult, mi-a trimis ºi un mesaj pentru cititorii români:
„Pentru mine nu sunteþi niºte necunoscuþi. Din vremea anilor de studii, în Cartierul Latin, la Paris, am
învãþat sã-i cunosc pe români: sã leg cu ei prietenie. Totodatã voi ºi noi, români ºi senegalezi, ne
integrãm aceleiaºi lumi, aceloraºi valori ale latinitãþii. Pânã ºi deosebirile etnice, puse laolaltã, trebuie
sã alcãtuiascã, în calitatea lor de diferenþe integrate latinitãþii, o simbiozã ºi mai umanã. Poemele pe
care le veþi citi se vor un mesaj al Africii negre pentru Europa albã, al senegalezilor cãtre români.
Mesaj transmis prin minunatele fire ale latinitãþii: limba francezã ºi limba românã. Primiþi acest salut
ca pe un dar al prieteniei”.
A.D.N. Sunteþi un iubitor al operei lui Senghor, cum l-aþi caracteriza într-o singurã frazã
R.C. E imposibil sã-l definesc pe Senghor într-o singurã frazã! Complexitatea sa spiritualã,
bogãþia operei sale literare ºi a operelor sale politice, atitudinea sa demnã reprezentând o þarã, un
continent: toate acestea îl plaseazã pe Senghor într-o luminã glorioasã. Calitãþile sale umane alese au
fãcut ca el sã fie un apropiat colaborator a generalului De Gaulle, sã se bucure de prietenia fraþilor
Pompidou ºi de consideraþia lui André Malraux care-lucru mai puþin cunscut- în 1960, i-a oferit
steagul independenþei Senegalului , din partea Franþei. Pentru o mai bunã înþelegere a omului Senghor,
îl voi cita pe Edgar Faure care, la primirea lui la Academia francezã, sublinia: „Dumneavoastrã
reprezentaþi viaþa Senegalului ºi în acelaºi timp viaþa Africii ºi a lumii întregi. Sunteþi cãutat ºi
consultat. Sunteþi recursul la înþelepciune. Admirabil! În timp ce Jean Paul Sarte exclama la
aniversarea celor 70 de ani ai lui Senghor (Dakar, 1976) : Cu dumneavoastrã, Africa este mai frumoasã
în misterele sale ºi Europa mai bogatã în gândire. Aparþineþi ºi Senegalului ºi Franþei!...
Deci, omul cu douã patrii la fel de iubite...
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
65