Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Aniversari - Comemorari - Evenimente
Centenar Corneliu Baba
(1906 – 1997)
Vin de departe, de la capãtul de început al veacului ºi m-am nãscut ca sã fiu pictor.
Am traversat istoria dramaticã a vremurilor ºi am ajuns, cu paleta în mânã la acest capãt.
Pictorul Corneliu BABA
Semnat stânga I.P. Negreni
1965
Colecþia artistului
Corneliu Baba
Marele pictor român de la a cãrui naºtere se împlinesc
în acest an o sutã de ani s-a nãscut la Craiova la 18
noiembrie 1906. Liceul l-a urmat la Caransebeº, unde tatãl
sãu a fost profesor. În perioada 1926-1930 urmeazã
Facultatea de Litere ºi Filozofie ºi, în paralel, Academia de
Arte Frumoase, din Bucureºti. Prima sa expoziþie publicã a
avut loc în Bãile Herculane (1934). Urmeazã Academia de
Arte Frumoase din Iaºi (1934-1938) unde studiazã cu
Nicolae Tonitza, primind o diplomã în Arte Frumoase în
1938. În 1939 a fost numit asistent al departamentului de
picturã la Iaºi, dupã care, în 1946, devine apoi profesor de
picturã. Expune la Saloanele Oficiale de picturã ºi desen.
Debuteazã la Salonul de Artã din Bucureºti cu pictura
„Jucãtorul de ºah”. La puþin timp a fost arestat ºi închis
pentru scurtã vreme la închisoarea Galata din Iaºi. Anul
urmãtor a fost suspendat din postul sãu de la facultate ºi
mutat de la Iaºi ºi Bucureºti, unde a fost numit profesor de
picturã la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu
în 1958 ºi a primit titlul de Maestru Emerit al Artei.
Pictorul redescoperã chipul ºi universul þãranului
român, conferindu-le simbolul permanenþei (Întoarcerea
de la sapã, 1943; Þãrani, 1953; Odihnã pe câmp, 1954;
Oameni odihnindu-se). Baba depãºeºte contradicþia
simplificatoare a acestui climat, evitând sã accepte una dintre atitudinile propuse pentru o cale în care
prezenþa realitãþii ºi preocupãrile de inovare a mijloacelor de expresie se îmbinã firesc. Subtil
polemic, reuºeºte sã înlãture prejudecata idilismului ca ºi cea a anacronismului satului, aducând în
luminã o umanitate simplã ºi inepuizabilã în resurse spirituale.
În aspectele stilului, Baba cultivã o compoziþie solidã, amintind de rigorile renascentiste ºi
post-renascentiste. Materialul figurativ este ordonat în structuri geometrice stabile. Foloseºte un
sistem dinamic de ecleraje, punctând, ca în regia picturii baroce, elementele cele mai de seamã ale unei
figuri sau ale unui trup (seria Arlechin, ciclul Regi nebuni).
Pictor al omului, cum a fost numit de Tudor Vianu, artistul este interesat de figura umanã, în
mãsura în care aceasta este expresivã pentru moralitatea lãuntricã a personajelor ºi pentru moralitatea
relaþiilor lor. Baba nu tinde în portretistica sa la o supralicitare a elementelor interpretative de ordin
,
,
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
59