Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Pagina bibliofilului
C@l@torie lingvistic@ în lumea c@r]ii
Istoria civilizaþiilo consemneazã nu puþine cazuri în care unele culturi scrise au asemãnat
scrierea cu muncile pãmântului. În aceastã paralelã, cartea sau textul este câmpul roditor.
Seminþele sunt literele, rândurile sunt brazdele, iar citirea este strângerea roadelor.
Ce-aþi spune dacã am face împreunã o scurtã cãlãtorie lingvisticã în lumea cãrþii ºi a
scrisului Vã asigur cã ar putea fi extrem de pasionant.
Unele cuvinte se întâmplã sã aibã mai multe înþelesuri. Sunt aºa numitele cuvinte
polisemantice.
Cuvântul volum, de exemplu este unul polisemantic.
Dacã deschidem Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), constatãm cã volum
înseamnã capacitate (care se mãsoarã în litri), cantitate, numãr, forþã, intensitate a sunetelor sau
carte legatã sau broºatã, în genere cu mai mult de zece coli de tipar.
Care sã fi fost sensul iniþial al acestui cuvânt, semnificaþiile actuale fiind, desigur,
rezultatele diversificãrii
Ce sã fi însemnat volum: o cantitate sau o carte, o însuºire a vocii sau a unui corp solid
Cuvântul volum este de origine latinã, volumen însemnând în aceastã limbã un obiect
format prin rãsucire, prin învârtire.
Vârtejul de apã provocat de o furtunã este un volumen, ruloul de papirus pe care se scriau
operele literare în antichitate era ºi el un volumen, iar o lucrare avea atâtea volume (volumina)
câte astfel de rulouri fuseserã necesare pentru scrierea ei.
Precum lesne se observã, dintre toate înþelesurile actuale ale cuvântului volum, acela de
carte este cel mai apropiat de sensul iniþial.
Este momentul sã facem un salt uriaº în timp. Verbul a scrie are o existenþã milenarã.
In latinã, scribere însemna a scrie, iar scriptum – scris.
La început, cuvântul nu însemna a scrie, ci a zgâria, a scrijeli, pentru cã romanii scriau pe
piatrã, zgâriind-o, sau pe tãbliþe acoperite cu cearã, în care literele erau sãpate cu un beþiºor ascuþit
la vârf numit stilus. Cu timpul, a scrie bine, cu talent va fi echivalent cu a avea stil.
Grecii ºi romanii scriau ºi pe foi de papirus, a cãror utilizare se va prelungi ºi în apusul
Europei, pânã în secolul al VII-lea d.Hr.
Dupã cucerirea arabã, Occidentul nemaiavând legãturã cu Egiptul, de unde se aducea
acest material, va folosi numai pergamentul fãcut din piele de oaie, viþel, caprã, mãgar sau
antilopã.
Pergamentul a fost inventat în vechiul Pergam din Asia Micã în timpul regelui Eumenes al
II-lea. De la numele acestui þinut vine cuvântul pergament.
E interesant de ºtiut cã la Pergam (azi, Bergama-în Turcia) se gãsea o celebrã bibliotecã ce
rivaliza cu cea din Alexandria Egiptului.
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
89