Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"
Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"
Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Pagina bibliofilului<br />
C@l@torie lingvistic@ în lumea c@r]ii<br />
Istoria civilizaþiilo consemneazã nu puþine cazuri în care unele culturi scrise au asemãnat<br />
scrierea cu muncile pãmântului. În aceastã paralelã, cartea sau textul este câmpul roditor.<br />
Seminþele sunt literele, rândurile sunt brazdele, iar citirea este strângerea roadelor.<br />
Ce-aþi spune dacã am face împreunã o scurtã cãlãtorie lingvisticã în lumea cãrþii ºi a<br />
scrisului Vã asigur cã ar putea fi extrem de pasionant.<br />
Unele cuvinte se întâmplã sã aibã mai multe înþelesuri. Sunt aºa numitele cuvinte<br />
polisemantice.<br />
Cuvântul volum, de exemplu este unul polisemantic.<br />
Dacã deschidem Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (DEX), constatãm cã volum<br />
înseamnã capacitate (care se mãsoarã în litri), cantitate, numãr, forþã, intensitate a sunetelor sau<br />
carte legatã sau broºatã, în genere cu mai mult de zece coli de tipar.<br />
Care sã fi fost sensul iniþial al acestui cuvânt, semnificaþiile actuale fiind, desigur,<br />
rezultatele diversificãrii<br />
Ce sã fi însemnat volum: o cantitate sau o carte, o însuºire a vocii sau a unui corp solid<br />
Cuvântul volum este de origine latinã, volumen însemnând în aceastã limbã un obiect<br />
format prin rãsucire, prin învârtire.<br />
Vârtejul de apã provocat de o furtunã este un volumen, ruloul de papirus pe care se scriau<br />
operele literare în antichitate era ºi el un volumen, iar o lucrare avea atâtea volume (volumina)<br />
câte astfel de rulouri fuseserã necesare pentru scrierea ei.<br />
Precum lesne se observã, dintre toate înþelesurile actuale ale cuvântului volum, acela de<br />
carte este cel mai apropiat de sensul iniþial.<br />
Este momentul sã facem un salt uriaº în timp. Verbul a scrie are o existenþã milenarã.<br />
In latinã, scribere însemna a scrie, iar scriptum – scris.<br />
La început, cuvântul nu însemna a scrie, ci a zgâria, a scrijeli, pentru cã romanii scriau pe<br />
piatrã, zgâriind-o, sau pe tãbliþe acoperite cu cearã, în care literele erau sãpate cu un beþiºor ascuþit<br />
la vârf numit stilus. Cu timpul, a scrie bine, cu talent va fi echivalent cu a avea stil.<br />
Grecii ºi romanii scriau ºi pe foi de papirus, a cãror utilizare se va prelungi ºi în apusul<br />
Europei, pânã în secolul al VII-lea d.Hr.<br />
Dupã cucerirea arabã, Occidentul nemaiavând legãturã cu Egiptul, de unde se aducea<br />
acest material, va folosi numai pergamentul fãcut din piele de oaie, viþel, caprã, mãgar sau<br />
antilopã.<br />
Pergamentul a fost inventat în vechiul Pergam din Asia Micã în timpul regelui Eumenes al<br />
II-lea. De la numele acestui þinut vine cuvântul pergament.<br />
E interesant de ºtiut cã la Pergam (azi, Bergama-în Turcia) se gãsea o celebrã bibliotecã ce<br />
rivaliza cu cea din Alexandria Egiptului.<br />
<strong>Vox</strong> <strong>Libri</strong>, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006<br />
89