Vox Libri nr. 2 - Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga"

Profesiune , si vocatie ,
suma de 120 florini”, din venituri cumpãrându-se cãrþi de la Sibiu. În bibliotecã erau la începutul anului
1868, 120 de cãrþi, iar în luna iunie numãrul lor crescuse la 135 ºi câteva „foi româneºti”. Acestea au
fost date „spre responsabilitate bibliotecarului suprem Claudiu Vladu”. Conform Protocolului ºedinþei
din 21 iunie 1868, s-a constituit o comisie formatã din Nicolae Herlea, Petru Rabotianu ºi Samuel Pop
care sã verifice listele donatorilor. Se hotãrãºte de asemenea sã se scrie „o istorie a bibliotecii”.
Tot pentru creºterea fondului de carte al bibliotecii, s-au ales prin „votizare” 2 membri care sã
„umble cu liste prin Orãºtie pe la contribuenþi, iar 2 pe la strãini”. Primii votaþi au fost Petru Rabotianu
ºi Petru Truþia în Orãºtie, iar prin împrejurimi, Samuel Pop ºi Nicolae Herlea.
În Statutele societãþii sunt prevãzute paragrafe speciale referitoare la bibliotecã ºi bibliotecar.
Pentru bibliotecar douã erau obligaþiile esenþiale: „a þine în ordine bunã biblioteca” ºi „a purta
protocoalele exacte despre operele ce se aflã în bibliotecã ºi un ziar despre cãrþile ce a dat din bibliotecã
ºi le-a reprimit, precum ºi a raporta comitetului la finele fiecãrui an despre starea bibliotecii”.
Programul bibliotecii era stabilit în timpul ºedinþelor societãþii, într-un mod democratic. Astfel,
în ºedinþa din septembrie 1868 s-a stabilit cã aceasta va fi deschisã miercuri ºi sâmbãtã, patru ore,
„când se vor da cãrþile de cetire membrilor societãþii”. Ulterior s-a revenit asupra programului ºi se
hotãrãºte ca ºi cãrþile sã nu se scoatã neregulat, ci „numai duminica dupã ºedinþã ºi miercuri de la patru
la cinci”. De asemenea, membrii care nu au plãtit taxa lunarã nu pot împrumuta cãrþi de lecturã.
Consemnãrile referitoare la activitatea societãþii sunt legate pe ani, ºi se numeau „Fructe”. Tot în
bibliotecã se aflau ºi fotografiile membrilor Comitetului societãþii.
Activitatea bibliotecarului nu a scãpat necriticatã. Protocolul ºedinþei din 2 aprilie 1868
evidenþia cã de fapt cãrþile „nu sunt în ordine ºi preºedenþia este chematã la a instaura ordinea cea atât
doritã. Se solicitã bibliotecarului Lazãr Boºioroganu sã numere lipsurile pentru suplinirea acestora”.
Tot acum se stabileºte cã membrii care vor fi numiþi sã peroreze ºi nu se pregãtesc vor fi „sancþionaþi cu
10 cruceri, pentru îmbogãþirea fondului”.Despre lipsurile constatate în bibliotecã primim informaþii ºi
din Protocolul ºedinþei a IV-a din 1869: „dintre cãrþi lipseau câteva dãrabe ºi aºa s-au însãrcinatu
bibliotecaru sã le caute ºi a fost criticat bibliotecaru Emil Rosoru pentru neþinerea în rând a cãrþilor. S-a
aflat cã fostul vicepreºedinte de anul trecut N. Herlea a înstrãinat 2 dãrabe de cãrþi. S-a decis sã se
înºtiinþeze despre ele ºi sã se afle unde sunt”.
Despre activitatea societãþii nu deþinem ºtiri decât pânã la 1870. Familia în numãrul din 1869
menþioneazã cã Biblioteca societãþii avea în acel an 300 de volume: „mare parte cumpãrate pe banii ce s-
au adunat din contribuþiuni ºi pe veniturile seratelor”. Biblioteca aceasta a rãmas pânã în 1918 în paza
ªcolii Confesionale greco-orientale-române din Orãºtie. Dacã biblioteca Junimii studioase de la
Colegiul Reformat a fost prima bibliotecã în limba românã, dar de uz intern, rolul bibliotecii publice era
luat din 1883 de Biblioteca Casinei.
Dintre membrii societãþii cei mai mulþi au ajuns „bravi ºi folositori membri ai neamului”, dupã
cum remarca Fr. Hossu-Longin. Avram Mihai a trecut Carpaþii devenind doctor în medicinã cu un mare
sanatoriu ºi o fundaþie, Petru Truþia, advocat în Arad ºi deputat la Pesta, apãrãtor în procesul
Memorandumului, Ioan Mihu cunoscut politician, luptãtor pentru unirea Transilvaniei cu România etc.
Activitatea lor modestã, desfãºuratã într-o perioadã scurtã trebuie s-o privim prin prisma
aportului adus la dezvoltarea sentimentului naþional, la crearea unui climat românesc în oraº, Societatea
Junimii din Orãºtie contribuind alãturi de celelalte societãþi de lecturã similare la consolidarea conºtiinþei
naþionale.
Diana FERENCZ
Vox Libri, Nr. 2 (5-6), Toamna-Iarna, 2006
39