Orient Latin pag.18 Nicolae SÂRBU Un decret fumegând în secret Parcă vă aud cum chicotiţi în pumnii strânşi, Doamne, ce desuet, ce desuet primul decret al câr<strong>pe</strong>i de vase azi refuzat bineînţeles şi de monitorul oficial. Sunt ultimul spartan, sună el de-nceput, aici <strong>pe</strong> câmpul de luptă al chiuvetei inox şi vă strig de-aici prin crăpătura ochiului de sticlă al dimineţii. Deşi ecoul nu-mi trimite ajutor din Sparta decât ultimul, ultimul rătăcit subnutrit <strong>pe</strong> ruinele încă fumegânde ale viitoarei cetăţi. Ung cu seu de capră luna în retragere, cu lapte de capră hrănesc cârjele celor aruncaţi cu frenezie în prăpastie. În prăpas tia sortită să fie munte, când ultimul rătăcit <strong>pe</strong> ruinele virtuale, cel din urmă iar şi iar aduce, ca un pre<strong>pe</strong>licar la malul chiuvetei inox, cana cu iaurtul lui Pilos ş i cereale deodată cu decretul zdrenţuit. Cana ce poartă urmele viitoarei cetăţi în care fumega încă secret, îl vezi, ecoul primului decret al ultimului spartan ancorat la malul chiuvetei. Aici, unde ne jucăm de-a fericirea printre câr<strong>pe</strong>le de vase ale fericitei înfrângeri. Piscina cu pioneze Stradivarius În somn s criind cu <strong>pe</strong>şti de pradă <strong>pe</strong> termopanele-ngheţate ale piscinei. De-a dreptul molipsitor cu voioş ie de clopoţel cărunt prin farmece legat de limbă. Eclipsat inerent de gramada de viori Stradivarius sparte mărunt de-un curcubeu sălbatec travestit nu ştiu cum în arcuş. Şi mai era <strong>pe</strong> ordinea de zi a somnului meu cu <strong>pe</strong>ştii de pradă Lătratul întărâtat al florii de cactus într-o piscină cu albastre pioneze. Prea nelim<strong>pe</strong>dea apă, e clar mă făcu să le confund cu viori pisate mărunt în plină orgie muzicală. Când de fapt erau albastre cântătoare pioneze calchiind de minune muşcătura regală, de cobră regală a versului. Păzeau într-o doară şi fără chemare, nebun cum sunt să nu m-arunc în piscina cu pioneze Stradivarius. În muşcătura regală a muzicii mă chemau ca-ntr-o minune <strong>pe</strong>ştii de pradă să scriem împreună <strong>pe</strong> termopanele abia îngheţate. Cu voioş ie de clopote cărunte sa scriem aceasta incredibilă poveste care-ar cere ceva mai mult talent, mai multă voioşie. Se făcea că <strong>pe</strong> aleea înţelepţilor doi câte doi treceau îmbârligaţii iepuri albi ca nişte strigăte îngheţate. Purtau între urechi microfoanele <strong>pe</strong>rformante <strong>pe</strong>ntru-a prinde strigătul alb al termopanelor îngheţate şi lătrătura, chiar aşa, lătrătura florii de cactus în piscina cu pioneze Stradivarius. Numai s ă mă las de poezie De necrezut cum vine încrederea tabu în amânatul increat al poeziei, când viezurii tot strâmba din nas prin birourile lor ta<strong>pe</strong>tate cu fumuri abstracte de tavernă de lux, drăguţii de viezuri oripilaţi de scena aproa<strong>pe</strong> feroce a autobiciuirii mele cu spirt. Candva jucasem şi eu pseudo-sirtaki în taverns aceea grecească cu-o frumus eţe locală, <strong>pe</strong> care galant o declaras em zeiţă. Pentru viezuri pare de neînţeles vacarmul s <strong>pe</strong>cific răscoalei de îngeri, tocmai atunci când vizuina sărbătorea cu mare fast o zi a porţilor întredeschise. Mi-este tot mai clar că grecii sunt <strong>pe</strong>ş tii babani ai zeiţelor. Într-un nor de farniente la terase <strong>pe</strong> măsline zgomotos joacă table şi din când în când îi aruncă vreun eurocent şi bietului Homer. Zeiţele-s toate vinete la ochi, când nu prea merge afacerea şi <strong>pe</strong>ştii cei babani se oferă eroic să spargă capul statuilor, să dea foc la terase. N-am nicio legătură, vă jur, eu nu s unt <strong>pe</strong>şte, nici măcar un fericit client, din păcate, îi spun poliţistului din Sparta. Vrea să-mi pună cătuşe şi ferm să-mi interzică autobiciuirea cu spirt în tavernă. Nici grec nu sunt, dar oare ce mai sunt, Doamne? Să fie doar o de neiertat greşeală participarea mea la <strong>pe</strong>r<strong>pe</strong>tua răscoală a îngerilor? Homer îmi dă eurocentul lui Primit prin foc de la jucătorii de table. Numai s ă mă las de poezie.
pag.19 Orient Latin suplimentul poeziei timişorene Grafică de TRAIAN ABRUDA
Change language