Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
pag.35<br />
cu toţii că nu-ţi putem veni în ajutor, ne<br />
sufocă, ne nimiceşte. Scumpul meu Aristică,<br />
fii tare! Tu ştii că se mai fac şi minuni…”<br />
În timp ce îi scria, Niculinei îi veneau în<br />
minte exemplele biblice şi ar fi încercat să i le<br />
debiteze, dacă nu şi-ar fi dat seama că devine<br />
ridicolă. “Minuni poate s-au făcut, poate<br />
sunt numai nişte născociri ale minţii<br />
oamenilor, în orice caz, o minte luminată<br />
le-a făurit. E singurul pai de care se mai<br />
poate agăţa un muribund”, îi răs punsese<br />
Aristică.<br />
Afară, zăpada se topise. Razele soarelui<br />
de martie abia mai lăs aseră câteva urme din<br />
ea, ocrotind rădăcina copacilor din pădure.<br />
Vântul, călduţ, aducea cu sine mireas ma<br />
primăverii, a reînvierii naturii.<br />
Din patul lui, <strong>pe</strong> ferestrele deschise,<br />
Aristică privea şi el premenirea de afară şi<br />
inspira cu nes aţ aer mult. “Daţi drumul<br />
ferestrelor, le zicea el celor din casă, să mă<br />
satur de aer, căci, în curând, nu-l voi mai<br />
simţi. E mai bine să mori toamna, când totul<br />
moare. Primăvara, când natura reînvie, e<br />
atât de greu să te desparţi de viaţă!”<br />
Neputinţa de a interveni în salvarea<br />
vieţii unui tânăr a strecurat în sufletul lui<br />
Alexandru ideea despre nimicnicia fiinţei<br />
omeneşti. Rugăminţile lui, adresate cerului<br />
şi pământului, n-au fost ascultate. În noaptea<br />
de 21 martie 1960, Aristică moare, moare<br />
zvârcolindu-s e, dorind mereu să se ridice<br />
din pat şi să plece, s ă plece… unde? O<br />
privire fixă, cu ochii ieşiţi din orbite, exagerat<br />
de mari, fixaţi către uşa unde s e afla<br />
Alexandru, o privire îngrozită, plină de frică,<br />
apoi fixarea ochilor în tavan, apoi linişte.<br />
Acceptarea trecerii de la miş care la<br />
nemişcare e lucrul cel mai greu de s uportat,<br />
iar răceala morţii, imprimată fiinţei vii până<br />
mai ieri, dă s enzaţia unui fior ce goleş te<br />
sângele din vine, un fior paralizant, o frică<br />
inexplicabilă, greu de înţeles. Trecerea <strong>pe</strong><br />
sub bolta de la intrarea în cimitir şi dangătul<br />
clopotului strigau, parcă: “De acum nu mai<br />
este al vostru, va trece în lumea tăcerii de<br />
aici, în liniştea tulburată doar de ciripitul<br />
păsărilor cerului sau vuietul vântului, care<br />
va da târcoale crucilor şuierând a pustiu”.<br />
Într-un apus de soare primăvăratic,<br />
apunea o primăvară a vieţii. Zgomotul<br />
bolovanilor de pământ, căzuţi <strong>pe</strong> sicriu,<br />
loveau ca nişte ciocane inimile celor care,<br />
deznădăjduiţi, priveau, acceptând izolarea<br />
impusă de legile naturii.<br />
Aris tică, cu ochii lui mari, negri,<br />
rămânea în prima lui noapte de cimitir, singur.<br />
Se va simţi s<strong>pe</strong>riat de vecinătatea celorlalte<br />
morminte, cu care <strong>pe</strong>ste alte câteva nopţi se<br />
va obiş nui, se va înfrăţi?<br />
Gol! Pus tiu! Tăcere! Paş i neauziţi!<br />
Parcă, uneori, prezenţă vie, atât a mai<br />
rămas…<br />
Nimic nu-i mai dureros <strong>pe</strong> lume decât<br />
moartea. Şi durerea provine, în s<strong>pe</strong>cial, din<br />
lipsa de cunoaştere a ceea ce s e <strong>pe</strong>trece<br />
dincolo de ea. Supunerea la care este obligat<br />
omul este revoltătoare.<br />
Alexandru a încercat, după aceea, şi de<br />
atunci mereu, să caute şi să nu găsească,<br />
mereu s ă ceară şi să nu i se dea, mereu să<br />
aleargă şi să nu ajungă, să cerceteze fără să<br />
desco<strong>pe</strong>re enigma acestui necunoscut, în<br />
care va trece, tot necunoscându-l.<br />
La numai un an moare ş i Polina. În<br />
aceeaşi cameră, acelaş i catafalc. În plin<br />
apogeu al frumuseţii, cu ochii mari, negri,<br />
migdalaţi, umbriţi de <strong>pe</strong>rdeaua deas ă a<br />
genelor, care-i dădeau şi moartă un farmec<br />
aparte, ducea cu ea nu numai frumuseţea,<br />
dar ş i inteligenţa ş i s ensibilitatea ce o<br />
caracterizau, în pământul care va aco<strong>pe</strong>ri<br />
toate acestea cu aceeaşi nepăsare cu care<br />
aco<strong>pe</strong>ră o sămânţă neroditoare. Moartea ei,<br />
parcă prevestea, în ultimile cli<strong>pe</strong>, că toţi vor<br />
muri tineri, că focul ce arde deasupra casei<br />
lor nu va cruţa <strong>pe</strong> nici unul dintre ei. “Auzi,<br />
mamă, nu vom scăpa, niciunul!”, îi spusese<br />
Alexandru mamei.<br />
Când nici nu apucaseră să se ostoiască<br />
rănile s ufleteşti, după doi ani, tot în amurg,<br />
un alt s fârşit al unui tânăr, aco<strong>pe</strong>rit de vălul<br />
alb al unei morţi ireale parcă. Moare Nelu, în<br />
urma unei intervenţii chirurgicale. Acelaşi<br />
sunet al bolovanilor de pământ spunea că<br />
totul s -a s fârş it. În cas a părinţilor lui<br />
Alexandru domnea liniştea morţii, dincolo<br />
de ziduri puls a viaţa. Viaţa îns eamnă<br />
zbucium, luptă, muncă, realizare. Dacă mori<br />
după ce te-ai realizat, viaţa a avut un sens,<br />
dar ce sens mai are când e întreruptă, fără să<br />
ai timp să-ţi înfăptuieşti visele? Câtă durere<br />
în sufletul lui Alexandru, care, despărţit de<br />
fraţii lui, încerca să învingă, să s fideze<br />
imposibilitatea de a lupta împotriva morţii...<br />
Pustiul înlocuise ves elia, zgomotul,<br />
optimismul care răsuna altădată în întreaga<br />
casă. Până ş i scârţâitul porţii suna straniu şi<br />
rar. Moartea fraţilor săi îi stigmatizase <strong>pe</strong>ntru<br />
lumea din afară. Ce mai însemna <strong>pe</strong>ntru<br />
Alexandru, <strong>pe</strong>ntru cei rămaşi, adolescenţa,<br />
tinereţea? Toate manifestările, de orice<br />
natură ar fi fost ele, lui Alexandru i se păreau<br />
false, inutile. Moartea, această trecere de la<br />
fiinţă la nefiinţă, era singurul fenomen <strong>pe</strong><br />
care încerca să şi-l mai explice, să-l înţeleagă,<br />
Orient Latin<br />
să-l pătrundă.<br />
Abs orbit de acestă s ingură<br />
preocupare, Alexandru căuta să citească,<br />
să găsească o dezlegare care să-i aducă<br />
liniş tea, împăcarea. Sfida, s fida tot ce<br />
aparţinea aces tei lumi, sfida propria lui<br />
existenţă. Doarea să moară, să încerce şi el<br />
să treacă această barieră, care impune izolare<br />
care des parte fără drept de a<strong>pe</strong>l fiinţe dragi.<br />
I se părea stupid ca, o dată cu moartea, totul<br />
să dispară. Încerca s ă privească pământul<br />
şi, cu imaginaţia bolnavă de atâtea căutări,<br />
încerca să se înşele, s ă-şi înşele gândirea şi<br />
simţirea.<br />
Alexandru căuta şi-i vedea <strong>pe</strong> ai lui<br />
când <strong>pe</strong> o planetă, când <strong>pe</strong> alta. Dacă şi <strong>pe</strong><br />
alte planete pulsează viaţa, de cine s unt<br />
locuite ele?, s e întreba el. Vom dezlega<br />
enigma morţii sau ne vom afunda mai mult<br />
în ea? Vom pune capăt căutărilor, sau vom<br />
continua să căutăm bâjbâind cu imaginaţia<br />
bolnavă de neputinţa pătrunderii tuturor<br />
tainelor ce freamătă omenirea de secole? “Şi<br />
totuşi se învârteşte?” “Şi totuşi există!” Să<br />
nu li se mai dea oare acestor oameni tereştri<br />
posibilitatea continuării cercetărilor, să nu<br />
li se mai ofere, oare, posibilitatea să-şi continue<br />
firul gândirii întrerupte aici de moartea<br />
aceasta absurdă? Ar fi păcat ca moartea să<br />
întrerupă firul început aici, al unei<br />
inteligenţe vii, care şi-a dedicat viaţa ştiinţei,<br />
poeziei, artelor, surprinsă de nemiş care cu<br />
mâna <strong>pe</strong> eprubetă sau condei. Firul întrerupt<br />
aici de oboseala anilor, bolilor, sau vieţii grele<br />
de <strong>pe</strong> o planetă ar trebui să-l poarte în<br />
continuare, în mişcarea s a <strong>pe</strong> o alta,<br />
atribuindu-i o haină mai uşoară, care să-i<br />
<strong>pe</strong>rmită s ă-ş i ducă la îndeplinire<br />
preocupările ce l-au frământat aici sau<br />
aiurea. Numai aş a şi-ar avea explicaţii<br />
întreru<strong>pe</strong>rea vieţii aici, indiferent de vârsta<br />
la care s-ar produce. Aşa gândea Alexandru<br />
la vremea res <strong>pe</strong>ctivă, încercând s ă-ş i<br />
astâm<strong>pe</strong>re durerea, <strong>pe</strong>ntru a putea suporta<br />
izolarea.<br />
Dorinţa arzătoare de a nu se lăsa învins<br />
a manifestat-o tot timpul şi fratele s ău<br />
Gheorghe. Proaspăt locotenent de artilerie,<br />
înalt, semănând leit cu Alexandru, contractă<br />
şi el o bronşită, care, deşi luată din pripă,<br />
evoluă, îi cuprinse plămânii şi, în mai puţin<br />
de opt luni, îl răpus e. Fus ese internat în<br />
s anatoriul de la Moroieni, în urma<br />
intervenţiilor părinţilor lui Alexandru, care,<br />
în dis<strong>pe</strong>rarea lor, ceruseră ministrului ca<br />
tânărul locotenent s ă fie s upus unui<br />
tratament urgent, justificând că este al<br />
patrulea copil al lor ameninţat cu moartea.
Change language