You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
pag.33<br />
mamă. Vrei un fresh de fructe?<br />
EA: (senină) Nu. Mă duc să văd dacă<br />
a venit ceva în poştă.<br />
FIICA: (cu mult calm) Ai mai verificat<br />
azi de câteva ori…<br />
EA: (tresare, apoi încearcă să iasă<br />
din situaţie) Da, am mai verificat, dar poate<br />
între timp a venit ceva…(irascibilă brusc)<br />
Nu mă mai monitoriza atâta, că nu sunt<br />
nebună!<br />
FIICA: Linişteşte-te, mamă, nimeni nu<br />
te-a acuzat că eşti nebună…<br />
EA: (agitată) Ce-mi tot ţii socoteala<br />
ce fac?…Când nu te-am avut <strong>pe</strong> tine cum m-<br />
am des curcat?...( iese furioasă şi<br />
bombănind) Paştele mamei ei de viaţă, că<br />
mai bine iau o pastilă şi-am terminat…<br />
(Fiica rămâne consternată de reacţia<br />
ei. Observă RMN-ul <strong>pe</strong> jos, îl ridică şi îl<br />
studiază. Merge apoi spre bar şi ia o cutie<br />
rotundă în mână. Verifică dacă pastilele<br />
mai sunt înăuntru. Intră El.)<br />
FIICA: (cu ton aspru şi cu reproş) Iar<br />
nu şi-a luat medicamentele!<br />
EL: (îşi desface cravata, o aruncă <strong>pe</strong><br />
un scaun, apoi merge la bar şi îşi toarnă<br />
whiskey în pahar; ia o înghiţitură, apoi îi<br />
răspunde sec) Şi tu ce-ai păzit?<br />
FIICA: (amorsată brusc) Eu ce-am<br />
păzit?!...Nu pot sta <strong>pe</strong>rmanent lângă ea să<br />
verific ce face, că s e enervează,<br />
trânteş te…Mai nou înjură şi mă face cu ou<br />
ş i cu oţet când o întreb dacă ş i-a luat<br />
medicamentele…Nu sunt nici poliţist şi nici<br />
infirmieră!!!...Ţie ce-ţi pasă, vii s eara la totul<br />
de-a gata şi habar n-ai cât de greu e să stai<br />
cu un bolnav de Alzheimer!<br />
EL: ( o întreru<strong>pe</strong> enervat) Cineva<br />
trebuie să muncească în casa asta…Nu e<br />
destul că am renunţat la jobul din<br />
străinătate?...Din ce vrei să trăim toţi trei, în<br />
condiţiile în care maică-ta e <strong>pe</strong>nsionată de<br />
boală, iar medicamentele trebuie cumpărate<br />
lunar?…Noroc că sunt com<strong>pe</strong>nsate…<br />
FIICA: (cu reproş) Mi-ar prinde bine<br />
mai mult ajutor din partea ta!...Să ştii că nu<br />
numai tu ai renunţat la job!...M-au s unat ăia<br />
de la Philips o lună întreagă ş i i-am<br />
refuzat…Dacă te-ai implica mai mult, mi-ar fi<br />
şi mie mai uşor!<br />
EL: (aproa<strong>pe</strong> urlând) Şi cum ai vrea<br />
să mă implic?...Spune, cum?!...Angajăm o<br />
femeie…E bine aşa?<br />
FIICA: (înmuiată brusc) Ştii bine că<br />
nu e o soluţie…Mama n-ar lăsa <strong>pe</strong> nimeni<br />
să-i umble în lucruri sau să-i gătească…<br />
EL: (calmat) Atunci care e soluţia?<br />
FIICA: (izbucneşte în plâns; el o ia în<br />
braţe) Habar nu am…Nu mai pot…Mă<br />
depăşeşte boala asta…Stau toată ziua ca un<br />
câine poliţist să nu facă vreo chestie naşpa,<br />
să nu umple casa de ambalaje , să nu aducă<br />
în casă frunze căzute prin grădină…Azi când<br />
a venit poştaşul să-i aducă <strong>pe</strong>nsia, i-a dat<br />
bacşiş 30 lei, după ce eu îi spuses em să-i<br />
lase 5 lei, că e suficient…<br />
EL: (se desprinde din braţele ei) Nu<br />
ştiam de ce când am ajuns <strong>pe</strong> stradă mă<br />
s aluta poş taş ul cu braţele larg<br />
deschis e…Mai lips ea s ă-mi facă ş i<br />
plecăciuni…Doamne!<br />
FIICA: (izbucneşte brusc în râs) Îmi şi<br />
imaginez cum te saluta…<br />
EL: (râde) Da, măi, că s -a mirat ş i<br />
vecina…Dar acum am explicaţia...Apropo,<br />
unde-i maică-ta?<br />
FIICA: (îngrijorată brusc) Păi, a ieşit<br />
până la cutia poştală…Tu nu te-ai întâlnit<br />
cu ea?<br />
EL: (s<strong>pe</strong>riat) Nu! (se uită unul la altul<br />
şi ies amândoi în fugă)<br />
SCENA 2<br />
(Ea e în sală, printre s<strong>pe</strong>ctatori şi îi<br />
roagă dis<strong>pe</strong>rată să o ajute să găsească<br />
drumul spre casă. Apoi dispare în culise.<br />
Se aprinde lumina în scenă. El vorbeşte la<br />
telefon. Fiica e lângă el.)<br />
EL: Aţi găsit-o?...Doamne-ajută!<br />
(fiicei) Au găsit-o…Vin acum...Au trimis-o<br />
déjŕ spre noi? …Vă mulţumesc din suflet,<br />
domnule ofiţer….La revedere! ( pune<br />
receptorul în furcă) Ajunsese la teatru şi<br />
nu ştiu cum a intrat fără bilet…Se pare că a<br />
deranjat s <strong>pe</strong>ctatorii şi au chemat paza…<br />
FIICA: (şocată) Dumnezeule!!! (sună<br />
soneria)<br />
EL: Ei trebuie să fie...Au adus-o...(iese<br />
şi revine cu Ea plângând)<br />
(Fiica aleargă spre ea şi o ia în braţe.<br />
El îi aduce un pahar cu apă şi o aşează <strong>pe</strong><br />
scaun.)<br />
EA: (plângând) Nu era nimic în cutia<br />
poştală…<br />
FIICA: Linişteşte-te, mamă.<br />
EL: (încercând să destindă atmosfera)<br />
Aşteptai o s cris oare de la vreun Făt-<br />
Frumos?<br />
EA: (râde printre lacrimi) Da, de la un<br />
Făt-Frumos <strong>pe</strong> un cal alb...<br />
FIICA: De ce-ai plecat, mamă?...Ne-am<br />
îngrijorat puţin…<br />
EA: (mirată) Ce tot spui acolo? Am<br />
ieşit până la cutia poştală…(râde forţat)<br />
Trebuia să-mi cer voie? (se ridică şi merge<br />
spre combina muzicală)<br />
FIICA: ( tatălui) Chiar nu-ş i mai<br />
aminteşte?<br />
EL: (împăciuitor) Las-o…Ce muzică ai<br />
dori să asculţi, draga mea?...(merge spre ea)<br />
Ce zici de “ Blessed”?<br />
(Ea dă din cap aprobator, el o ajută<br />
să pună cd-ul cu Elton John…Ea înce<strong>pe</strong><br />
să danseze încet <strong>pe</strong> ritmul muzicii, dar cdul<br />
se opreşte brusc…Ea continuă să<br />
danseze, el încearcă să repornească cdplayer-ul.<br />
Ea se opreşte brusc din dans şi<br />
Orient Latin<br />
iese din încă<strong>pe</strong>re.)<br />
FIICA: (aproa<strong>pe</strong> în şoaptă) TATA!<br />
EL: (ţine cd-ul în mână şi îl studiază)<br />
Ce e?<br />
FIICA: Chiar nu-şi mai aminteşte?<br />
EL: (cercetează cd-ul în continuare)<br />
Ei, nu-şi aminteş te…Mai termină şi tu cu<br />
panica…<br />
(Apare Ea. Hainele ei sunt neglijente<br />
<strong>pe</strong> ea. Bluza e încheiată greşit la nasturi.<br />
Aleargă spre el cu braţele deschise.)<br />
EA: Dragos tea mea, te-ai întors acasă?<br />
(îl strânge în braţe; el se uită înmărmurit<br />
spre fiica lui) Ce dor mi-a fost de tine! (El<br />
nu ştie cum să reacţioneze) Nu mai pleci<br />
curând, aşa-i?<br />
EL: (cu voce stinsă) Nu…Nu mai plec,<br />
draga mea…<br />
EA: ( o observă <strong>pe</strong> fiica ei; se<br />
desprinde din braţele lui) Dar ea cine<br />
e?...(agitată) Pe cine mi-ai adus în casă?!<br />
EL: ( stu<strong>pe</strong>fiat) Draga mea, e fiica<br />
noastră, nu o mai recunoşti?<br />
EA: (îşi continuă delirul) De ce-ai<br />
adus-o în casă? (fiicei) Să pleci, auzi? Târfă<br />
ordinară! Ce cauţi în viaţa noastră?... Spune,<br />
ce cauţi? Să-mi laşi s oţul în pace, ai auzit?<br />
Pleacă odată! Dispari!<br />
(Ea încearcă să o lovească, dar el<br />
intervine la timp…Fiica rămâne <strong>pe</strong> loc,<br />
doar trupul ei e cuprins de hohote de<br />
plâns…BLACK)<br />
EPILOG<br />
( El şi Fiica se apropie de s<strong>pe</strong>ctatori.)<br />
EL: Şi inevitabilul s-a produs…<br />
FIICA : Din acel moment nimic nu a mai<br />
fost ca înainte…<br />
EL: Ne-am trezit neputincioş i în faţa<br />
bolii...<br />
FIICA: Şi nepregătiţi…<br />
EL: Dacă aş fi ştiut…<br />
FIICA: (lui) Dacă aş fi avut puterea să<br />
o conving, să te conving…<br />
EL: Dacă ai fi ştiut...<br />
EL: Şi am internat-o într-un sanatoriu…<br />
FIICA: Cumplită a fost ziua aceea…<br />
EL: Dacă aş fi ştiut…<br />
FIICA: Dacă am fi ş tiut...<br />
EL: Dar nu ştiam...<br />
FIICA: Dar am aflat...<br />
EL: Că singurul leac …<br />
FIICA: Al bolii acesteia…<br />
EL: E prevenţia…<br />
FIICA : Acuma ştim…<br />
EL : Cu ce preţ, însă…<br />
FIICA: WE ARE BLESSED!<br />
EL: SUNTEM BINECUVÂNTAŢI!<br />
EL: WE KNOW!<br />
FIICA: ŞTIM!<br />
SFÂRŞIT
Change language