OL 3 pe 2012

pag.29
Orient Latin
Premiera spectacolului „Blessed”, de Simona Vintilă, a avut loc, în 21 septembrie a .c., pe scena Teatrului
German de Stat Timişoara. Distribuţia : Dorina Ina Da rie, Giorgiana Elena Popan, Florin Covalciuc, Ştefan
Statnic. Regia: Simona Vintilă. Scenografia: Diana Dobra. Concept grafic: Andrada Borca. Ilustraţia muzicală:
Alex Halka. Spectacolul a fost o coproducţie între Socie tatea Română Alzheimer şi Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
Arad. La Arad, premie ra a avut loc în 11 octombrie a.c.
îndreaptă spre vaza cu flori. Priveşte foarte
atentă buchetul de trandafiri)
EA: (din off) Mă duc să pun maşina de
spălat în funcţie…Mai ai şi alte haine de
spălat?
FIICA: (cu buchetul de trandafiri în
mână şi cu voce stinsă) Nu, mamă...
EA: (din off) Nu te aud!
FIICA: (cu voce tare) Am spus că nu,
mama!
( Ea apare în sufragerie...Fiica stă cu
buchetul în mână. Are o privire tristă)
EA: Ce s -a întâmplat, puiule?
FIICA: (tristă) Nimic, mamă. Doar că
buchetul acesta are 22 de trandafiri, iar eu
am împlinit 23 de ani…
EA: ( şocată pe moment, apoi
bâiguind) Păi, ce nu ştiu?...Adică normal
că ştiu, eşti fiica mea…Cum să nu ştiu câţi
ani ai împlinit?...Deş teapta aia de la
florărie…(încearcă să iasă din situaţie;
vizibil ruşinată) I-am cerut 22 de trandafiri
albi şi unul roşu…şi uite ce mi-a dat…(tot
mai agitată) O să mă duc mâine la prima oră
şi o să-i dau cu buchetul ăs ta în cap…
FIICA: ( împăciuitoare) Mama,
linişteşte-te…A greşit femeia, asta e...Oricum
sunt atât de frumoşi şi parcă îmi place ideea
că s unt mai tânără cu un an…( sună
telefonul)
EA: Sigur e tata.
FIICA: (ridică în grabă receptorul)
Alo! Tata! Ce mă bucur că te aud!...Da, am
s osit acum câteva ore...Mulţumes c
frumos !...Stau până la s fârşitul lui
octombrie…Da, a fost destul de greu, dar
am reuş it să obţin calificativul maxim…Nu,
s tai liniş tit, recuperez din plin
acum…(râde)… Am ceva oferte, dar cel mai
mult mă atrage oferta celor de la Philips...Nu,
aş lucra tot în New York, de la 1 noiembrie,
cu posibilitatea să mă transfer în Los Angeles
după un an…Da, dar e de văzut…(râde)
Da, la NASA…Cine ştie? Nu ajungi uşor
acolo…(râde) Clar…Când vii, tata? Mi-e
dor să te văd!...aha...Păi, trece repede...Lasă
că ne vedem acasă şi o să povestim...Mama?
da, sigur, e pe telefon deja...(râde; mama o
loveşte în joacă peste fund)...Stai că ţi-o dau,
că nu mai are răbdare...Te pup şi eu! Pa!...(îi
dă receptorul mamei)
EA: (ia receptorul în grabă) Fiică-ta
face mişto de mine! (râde) Ce faci, dragul
meu?...Te-am fi sunat noi, dar gând la gând
cu bucurie…Da, mă bucur tare mult că e
acasă! Am cam încurcat borcanele…Păi, nu
ştiu de ce am reţinut că avionul aterizează la
orele 21:25 şi când colo aterizase la 19:25…
FIICA: (în spatele mamei, orientată
spre receptor) Noroc că m-am descurcat...
EA: Da, zice că noroc că s -a
des curcat…Păi, nu? Cine se descurcă în
America, se des curcă şi aici (râde)…Da, dar
tot nu ş tiu cum am încurcat orele…E
adevărat, mai ales că acum, se pare, că sunt
ceva controale …Nu ş tiu, s -au cam
înnăs prit…Da, adevărul e că sunt
frântă…Cred că zilele astea…Şi fetele vor s-
o vadă…Mâine nu cred, că trebuie s ă
finalizez proiectul ăla…Da, mai mult ca
sigur…Tu ce-ai mai făcut?...(bucuroasă)
Serios? (râde)…Spune-le că ai o soţie şi o
fiică…
FIICA: Ce zice?
EA: (acoperă difuzorul telefonului)
Vor să-l ia profesor asociat la Stockholm…
FIICA: Super tare!
EA: ( în receptor) Da, ar fi
ceva...Bineînţeles că e de văzut…Şi eu abia
aştept să vii…
FIICA: Şi eu!!!
EA: Zice că ş i ea…( fiicei) Ne
îmbrăţişează pe amândouă…(în receptor)
Da, i-am spus…Păi, atunci ne auzim mâine