Capitolul 3. Metodologia de evaluare a impactului socialEIS începe de obicei cu un proces de analiză a contextului în care este implementat proiectul, întimpul căruia sunt identificate problemele status quo-ului şi sunt descrise toate alternativele posibile.Procesul de evaluare a impactului social continuă cu analiza factorului social al status quo-ului (problemade bază) şi estimarea schimbării sociale induse de fiecare alternativă a acesteia. Procesul EIS se încheiecând analistul redactează raportul de evaluare a impactului, iar cei care au prerogativele necesareintegrează rezultatele evaluării impactului social în derularea proiectelor şi/sau activităţilor.Există numeroase abordări privind etapele tipice ale unei EIS. Mai ales când este vorba despreacţiuni sau proiecte de dimensiuni mici relativ simple, în cazul în care EIS este necesară, aceasta poate firealizată relativ rapid. Va avea la bază documentele existente şi sursele de date usor de accesat aleinstituţiilor publice, ale librăriilor, ale internetului şi consultări concise cu părţile implicate în proiect. Cucât proiectul şi efectele sale sunt mai complexe cu atât EIS va fi mai complex. Evaluarea impactuluisocial presupune utilizarea metodelor clasice de cercetare sociologică, atât cantitative (statistice), cât şicalitative (observaţia, interviul, studiile de caz etc).Pentru impactul social s-a dezvoltat o metodologie variată, în funcţie de contextul socioeconomic,cultural şi organizaţional în funcţie de natura intervenţiei, de variabilele care prezintă interes, înfuncţie de bugetul disponibil, de capacitatea de cercetare şi de o serie de alţi factori. Sintetizând cele mairecente apariţii în domeniu, s-a alcătuit un catalog al categoriilor de design al analizelor de impact,sistematizat în funcţie de strategiile de control, specificitatea intervenţiei şi strategiile utilizate pentrucolectarea datelor (Rossi, Freeman, Lipsey, 1998). Astfel, se utilizează experimentele aleatorii, cvasiexperimentele,analize simple înainte şi după intervenţie, analize cros-secţionale pentru programeneuniforme, analize panel: mai multe măsurători repetate pentru programe neuniforme şi serii temporale:mai multe măsurători repetate.Experimentele aleatorii se caracterizează prin scopul aleator al intervenţiei, controlat de cercetător,grupurile experimentale şi de control sunt selectate aleatoriu. În cazul acestora, datele minime necesaresunt cele obţinute din măsurători post-intervenţie. Ideal, se adaugă şi datele obţinute din măsurătorianterioare şi consecutive intervenţiei.Cvasi-experimentele (discontinuitatea regresiei), au un scop al intervenţiei nealeator, dar fix şi cunoscutcercetatorului. În cazul cvasi-experimentelor (grupuri de control) scopul intervenţiei este aleator şinecunoscut, grupurile de intervenţie sunt comparate cu grupurile de control alese de cercetator, iarstrategiile de colectare a datelor se bazează pe măsurători repetate, înainte şi după intervenţie.Analizele simple înainte şi după intervenţie au un scop aleatoriu şi neuniform, ţintele sunt măsurateanterior şi posterior intervenţiei, iar rezultatele sunt măsurate pe anumite ţinte, înainte şi după intervenţie.Analizele cros-secţionale pentru programe neuniforme au un scop al investigaţiei nealeatoriu şineuniform, grupul ţintă este expus intervenţiilor în mod diferenţiat. Pentru colectarea datelor sunt utilizatemăsurători post intervenţie şi controlul variabilelor independente.Analizele panel reprezintă mai multe măsurători repetate pentru programe neuniforme, cu un scopnealeatoriu şi neuniform al intervenţiei, în care grupul ţintă este investigat anterior, consecutiv şi ulteriorintervenţiei. Pentru colectarea datelor se recurge la măsurători repetate ale expunerii la intervenţie şi alerezultatelor.În cazul seriilor temporale: mai multe masurători repetate, scopul intervenţiei este nealeatoriu şi uniform,există serii mari de date agregate, comparate înainte şi după intervenţie. În vederea colectării datelor,avem mai multe măsurători repetate înainte şi după intervenţie.Fiecare EIS implică cercetarea contextului : dimensiunile comunităţii, grupul de beneficiari direcţişi indirecţi, dimensiunile sociale, educaţionale, economice şi etnice, valori şi nevoi. Consultarea unorexperţi este de obicei necesară. Interacţiunea cu comunităţile şi grupurile afectate este esenţială dinmoment ce aspectele sociale şi culturale ale contextului, valorile indivizilor sunt intrinsec legate de68
acestia. Există multiple metode prin care această interacţiune este realizabilă, prin care se pot studiacaracteristicile grupurilor, comunităţilor, societăţilor. De la observaţia participativă (in care analistultrăieste în comunitate pentru a afla cum functionează aceasta) pâna la interviuri de grup, individuale şisondaje de opinie. Alegerea metodelor se va face în funcţie de timpul şi resursele financiare disponibile, înfuncţie de tipul comunitaţii şi în funcţie de opinia experţilor vis-a-vis de problemele sociale şi nevoilerespectivei comunităţi.Chiar dacă fiecare proiect este diferit şi fiecare EIS este unică, în majoritateacazurilor sunt recunoscuţi anumiţi paşi standard ai analizei pentru ca aceasta sa-şi atingă scopul.Majoritatea surselor propun într-o formă sau alta urmatorii unsprezece paşi:1. Identificarea nevoilor şi a problemelor sociale2. Identificarea participanţilor şi beneficiarilor3. Dezvoltarea unui plan de participare publică astfel încât toate părţile afectate să fieimplicateNivelul participării publice necesare variază în funcţie de natura proiectului. Într-un proiectcomplex poate fi necesară stabilirea caracterului necesar al comunităţii, definirea grupurilorpotenţial afectate şi cunoaşterea nivelului lor de implicare. În cazul unui proiect mai simplu oconsultare a liderilor şi experţilor locali poate fi suficientă pentru obţinerea datelor necesareestimării impactului unui proiect.4. Identificarea şi descrierea alternativelor de acţiuneAlternativele sunt concepute pe baza scopului şi a nevoii de acţiune. Analistul EIS trebuie sădetermine alternativele şi să adune datele necesare pentru fiecare dintre acestea. Urmatoareleinformaţii de baza sunt necesare de regulă pentru identificarea fiecărei alternative:• Locaţia• Legile şi regulamentele sub incidenţa cărora cade proiectul• Nevoile de infrastructură• Orarul de implementare• Dimensiunile forţei de muncă necesare• Dimensiunea şi natura facilităţilor (dacă este cazul)• Nevoia de fortă de munca locală• Resurse instituţionale5. Definirea condiţiilor iniţialeUlterior stabilirii metodelor de interacţiune cu grupurile afectate şi obţinerii datelor de bază pentrufiecare alternativă, analistul urmează să definească condiţiile existente în fiecare dintre domeniilepotenţial afectate. Într-un cuvânt este necesară analiza contextului social. Analistul va căutaraspunsul la urmatoarele întrebări:• Ce grupuri de indivizi vor fi afectate? Sunt acestea concentrate sau dispersate?• Cum se raporteaza fiecare grup la mediul său de viaţa?• Care este contextul istoric al fiecarui grup?• Care sunt resursele politice şi sociale, structura de putere şi retelele intra-grupale în cazulfiecărui grup în parte?• Sunt implicate grupuri defavorizate sau cu venit redus? Au acestea anumite nevoispeciale?• Ce tip de valori culturale şi ce atitudini caracterizează fiecare grup? Care este opinia lorvis-a-vis de instituţiile politice şi sociale? Cum se raportează la mediu? Dar la schimbare?• Care sunt caracteristicile demografice şi economice relevante? Există probleme vis-a-visde angajarea forţei de muncă? Sunt suficiente locuinţe? Există acces la utilităţi? Educaţie?Transport? Există modele stabile de imigrare şi emigrare?Acestea sunt informaţiile minime necesare. Ele pot fi adunate din documentele publice, dincercetările anterioare publicate, prin consultarea experţilor şi a comunitaţii. Pentru un proiectmai complex sunt necesare cercetări suplimentare.6. Definirea ariei proiectului şi a EIS69