cuprins - Pro Didactica

QUO VADIS?Pe plan mondial, disputele cu privire la globalizareºi europenizare mai continuã ºi azi.Adepþii europenizãrii avanseazã valorile pe care levor achiziþiona oamenii ºi popoarele în cadrul unei Europeunite: soluþionarea problemelor lumii contemporane3 ; o mai bunã economie, deci ºi un nivel de trai maiînalt; instaurarea democraþiei în toate sferele vieþii;comunicare culturalã nelimitatã ºi deplasare nestingheritã;îmbunãtãþirea cadrului social-politic, cultural,ºtiinþific, juridic, medical, educaþional al propriei þãri etc.Adversarii proceselor de europenizare/globalizare sîntmotivaþi de doi factori: teama de a-ºi pierde identitateanaþional-culturalã ºi interesul economic (militar) de moment.Este paradoxul tuturor alianþelor ºi asociaþiilor:dorim sã ne asociem pentru o viaþã mai bunã, o viaþã maibunã presupunînd ºi un plus de siguranþã pentru menþinereaºi chiar consolidarea identitãþii; dar ne ºi temem sã neasociem, cãci asocierea cu unul (unii) mai puternic(i) saucu alþii la fel ca noi, ar putea sã ne diminueze identitateasau chiar sã provoace pierderea ei prin diluarea spirituluinaþional în cazanul comun al unor valori omogenizate.Abordarea pedagogicã a fenomenului „anxietateaentitãþii” îi descoperã criza în identitatea însãºi: cu cîtaceasta este mai slabã cu atît este mai puternicã acþiuneade autoconservare, însoþitã de respingerea asocierii. ªiinvers, cu cît identitatea este mai puternicã, mai bogatã,cu atît mai micã este teama de a o pierde. Or, conºtiinþaidentitãþii este ºi asociativã ºi tolerantã; ºi o conºtiinþãdiminuatã a identitãþii este conservatoare ºi intolerantã.Problema constã în dezvoltarea conºtiinþei identitãþii, oricechestiune de formare/dezvoltare a trãsãturilor de conºtiinþãfiind prin definiþie o chestiune de educaþie. Astfel,atitudinea refractarã a intelectualitãþii tehnocrate de la noi(intelectuali prin statut) faþã de reintegrarea în românitateeste cauzatã de teama de a nu fi asimilatã/înlãturatã deintelectualitatea din România, pe care o recunoaºte casuperioarã. Dimpotrivã, intelectualii adevãraþi (intelectualiprin definiþie) sînt lipsiþi de astfel de temeri datoritã uneiconºtiinþe a identitãþii mai dezvoltate, care îi face chiar sãfie promotori ai reintegrãrii naþiunii române.Se stabileºte astfel cã integrarea europeanã a învãþãmîntuluinu este doar o chestiune internã a domeniului,soluþionarea pozitivã ºi eficientã a cãreia ar sporicalitatea ºi eficienþa domeniului însuºi, ci reprezintã ochestiune de entitate ºi identitate naþionalã, cuprinzîndtoate aspectele existenþiale ale poporului RepubliciiMoldova – social, politic, economic, cultural, educaþional– educaþiei revenindu-i rolul principal în menþinereaºi dezvoltarea atît a entitãþii ºi identitãþii poporuluicît ºi în conºtientizarea, conceptualizarea, promovareaºi realizarea efectivã a ideii europene.PREMISE PENTRU INTEGRAREA EUROPEANà AÎNVÃÞÃMÎNTULUI1. Noile realitãþi politiceRe-integrarea europeanã a învãþãmîntului a devenitposibilã datoritã, întîi de toate, noii hãrþi politice ºi noilorrealitãþi social-politice care s-au stabilit dupã destrãmareaURSS ºi a lagãrului socialist. A fost demolatãcortina de fier dintre Vestul ºi Estul Europei, þãrile dinspaþiul ex-comunist obþinînd ample deschideri cãtre toatevalorile omenirii. De asemenea, crearea statului RepublicaMoldova a impus cu necesitate ºi re-conceptualizareaînvãþãmîntului, care acþiune, fiind realizatã întruncontext social-politic prielnic, s-a produs ca un procesfiresc de re-integrare a acestuia în ideea europeanã.2. Noua filozofie a educaþieiLumea contemporanã este marcatã de o nouã filozofiea educaþiei, adicã de noi sensuri conceptuale, acesteatrebuind sã rãspundã semnelor caracteristice ale unei luminoi. Omul contemporan se identificã cu ideile de libertateºi democraþie, realizate în sens pozitiv. În acest context,au fost marcate problemele lumii contemporane, teoria ºipractica educaþionalã rãspunzînd acestora cu noi demer-moderne, 1936; Antonescu G. G., Pedagogia contemporanã, 1943; Barbu D., Organizarea raþionalã a învãþãmîntului primarrural,1938; Bîrsãnescu ªt., Unitatea pedagogiei ca ºtiinþã, 1976; Cimpoieº M., Ionescu O., Probleme de pedagogie înpresã de la unirea principatelor pînã la cucerirea independenþei României, 1967; Ciobanu ªt., Cultura româneascã înBasarabia sub stãpînirea rusã, 1992; Ciubotaru T., Istoria învãþãmîntului ºi a gîndirii pedagogice în Moldova, 1991; CuleaAp. D., Temelia educaþiei naþionale//ªcoala Basarabiei, Chiºinãu, 1919, nr. 6; Ermona Z., Pedagogia româneascãinterbelicã, 1971; Ghibu O., Doisprezece ani de pedagogie româneascã 1919-1930; Goraº I., Contribuþiuni la orientareanaþionalã a ºcolii româneºti, 1937; Narly C., Istoria pedagogiei, 1935; Stanciu I., ªcoala ºi pedagogia în secolul XX, 1983;Stoian S., Clasici ai pedagogiei universale ºi gîndirea pedagogicã româneascã, 1966; Tãbãcaru G., Psihologia pedagogicã,1929; Theodosiu D., Pedagogie, 1920; Zaharia E., Pedagogia româneascã interbelicã, 1971.3Pericolul distrugerii vieþii planetare printr-un rãzboi nuclear ºi pacea mondialã; dezechilibrarea tot mai mare a sistemuluiecologic planetar ºi pericolul distrugerii naturii prin intervenþia nechibzuitã ºi iresponsabilã a omului; sãnãtatea umanã ºimaladiile incurabile (SIDA, cancerul etc.); viciile distrugãtoare ale fiinþei umane (narcomania, tabagismul, alcoolismuletc.); sãrãcia, mizeria, subalimentarea a mai mult de o treime din populaþia planetei ºi supraproducþia în þãrile superdezvoltate;exploziile demografice în þãrile lumii a treia ºi creºterea numãrului persoanelor handicapate în þãrile înalt dezvoltate;rãzboaiele interetnice; rãzboaiele pe temei religios; fascismul, rasismul ºi totalitarismul; sectarismul religios; migraþianereglementatã a populaþiilor sãrace spre þãrile înstãrite; ºomajul; sclavia camuflatã etc.24RE-INTEGRAREA EUROPEANà A ÎNVÃÞÃMÎNTULUI DIN MOLDOVA