Propinatiu - Muscatura

comunism, la care să se adauge tot ce este bun şi valoros în NATO, dar să
se adapteze potrivit condiţiilor noastre concrete, tot ce se aduce din
experienţa altor ţări. Şi e drept că o asemenea teză, oricât de tâmpit sau de
tâmpită ai fi, nu poate fi respinsă în forul său interior decât de cineva slab
la capitolul patriotism.
– Ce e, Vivişor, cu tine prin piaţă? rămase cu gura căscată sincer
vecinul. E cumva bolnăvioară madam Vidman?
– Nu, tuşica nu are nimica, se îmbujoră la faţă fata, fiindcă
ţărăncile se uitau la ea ca nişte examinatori la un concurs de misse. N-are
nici pe dracu! Am vrut doar să-i fac o surpriză şi să învăţ, totodată, şi eu
cum se execută corect operaţia asta de rutină, a shoppingului la noi în
cartier.
– Operaţie?! se făcu că se miră dl Garamond.
Brusc scoase de la spate, din portstaţia de la centură, telefonul
celular pe care i-l bricolase generalul Vasea susţinând că are performanţe
similare cu ăla folosit la 11 iunie 1997 de inventatorul Philippe Kahn,
când a transmis wireless poze cu fii-sa nou-născută, pentru întâia oară în
istoria omenirii.
– Numai că m-am încurcat deja, mărturisi ea, jenată, în timp ce
fotograful tot ridica în sus antena telescopică a staţiei, trăgând clişeu după
clişeu. Eu nu mai înţeleg nimica, domnu’ Garamond! Tanti Cici susţine
că ea ia brânză dulce, smântână şi lapte nefiert în megasticlă de doi litri
doar de la o anumită femeie de încredere, fiindcă altfel brânza e acră,
smântâna subţire şi făinoasă, iar laptele, de vechi şi spălătură cu
detergenţi ce este, se brânzeşte imediat ce-l pui la foc! Ca să nu mai
vorbesc că poate mirosi urât, a balegă, a oală nespălată sau a nu ştiu ce
buruieni nepermise în hrana vacii...
– Nu există femei de încredere! îl luă gura pe dinainte pe fostul
vânzător de cupoane, retrăgând antena.
Şi începu să lălăie, gesticulând de te umfla râsul numai privindu-l
de la distanţă: Te vorbeşte-n faţă bine/ Şi-n spate loveşte-n tine!
– Or eu, tresări puternic Tahoma auzind versuri, nu o cunosc pe
acea femeie. De la Dragomireşti, Dobroieşti sau Dărăşti, am uitat,
domnule, şi mi-e jenă... Nu pot să merg pe la fiecare în piaţă şi să întreb:
de la dumneata ia dimineaţa lapte baba aia care umblă-n cârje fiindcă şi-a
pierdut laba piciorului drept când a fost cu demâncare la Televiziune?
– Lasă, lasă, fetiţa mea, nu mai plânge, nu te întrista, fătucă dragă,
deveni amabil domnul Garamond, vino cu mine înapoi şi îţi jur c-o să-ţi
prezint un ţăran de încredere, om în etate, serios, peste tâmplele căruia s-a
aşternut floarea de cireş a anilor şi care a lucrat la o fermă de vaci a
partidului. A Partidului! El face un lapte aşa de bun, de delicios şi uşor de
digerat, încât garantez că o să te lingi pe bot după ce-l vei gusta, şi
dumneata, şi preastimata mătuşică, al cărei preaplecat servitor mă aflu.
27