Propinatiu - Muscatura

sau în pălăria din cuier uitată de soţia maiorului Vasea, când a venit cu
daruri şi cu Ciprian la naşterea copilei. Se plictisea animăluţul acolo,
nefiind miros de brad, şi venea singur la Simca, parcă jenat, provocând-o,
îndemnând-o să se joace cu el de-a v-aţi ascunselea. Dacă îi dădeai
atenţie, se urca pe tine şi se rotea în jurul tău ca pe un trunchi de copac,
urca în serpentine, ceea ce, deşi era amuzant, putea fi şi dureros, pentru că
ghearele sale zgâriau zdravăn, erau foarte ascuţite, adesea rupeau până şi
haine mai groase, din postav sau aba.
Dar cu adevărat răsfăţatul întregii clădiri naţionalizate, Vasilică nu
se impuse decât din clipa în care tânăra doamnă Ionela Garamond, pe
atunci vânzătoare de cupoane, descoperi că gagiul mănâncă eugenii, deci
nu e chiar de lapte! Imediat, domnul merceolog Ionel Garamond fu
expediat la piaţă sau mai bine-zis prin pieţe, să facă rost, ca mare
specialist în aprovizionare, de nişte alune de pădure sau în cel mai rău caz
de arahide de pe la vreun restaurant, cu condiţia însă să nu fie sărate, căci
ar putea dăuna în acest caz sănătăţii puişorului.
Fiind deja după-amiază, domnul Garamond găsi tarabele pieţelor în
general părăsite de ţărani. În orice caz, nimeni nu vindea alune de pădure.
Cât despre restaurante şi cofetării sau baruri, în puţine locuri aveau alune
americane, dar, fără excepţie, sărate şi destul de tare coapte, aproape
carbonizate, natural că nu se putea da aşa ceva sovietic de pe la Odessa
unui pui de veveriţă.
Asudat şi neliniştit, nevoind cu niciun chip să-şi dezamăgească
tânăra soţie, pe Ionela, abilul vânzător de cupoane se opri la o berărie şi,
dinaintea unei halbe călduţe şi amare, calculă îndelung cum să facă să
poată satisface într-un fel sau altul exigenţele gingaşului stomac al
veveriţoiului.
Nu găsi nici după a patra halbă vreo soluţie, începu să înjure şi
hotărî ca, de îndată ce rămâne singur în vreo ocazie cu mica bestie, să-i
tragă un şut în codoi de să o zboare pe fereastră şi apoi să susţină că de
bunăvoie şi nesilită de nimeni s-a cărăbănit.
Această tragedie nu era însă menit să se întâmple la colţul străzii!
Domnul Garamond, părăsind berăria, reuşi să se împiedice de o
voluminoasă şi fără vârstă vânzătoare de seminţe de floarea-soarelui. El
se gândi că după înfăţişare şi comportament, veveriţa carpatină tot un fel
de rozător este şi ce-i prieşte şobolanului trebuie să-i placă şi ei. Aşa că
luă de la ţigancă mai multe păhăruţe de soroaică, umplându-şi amândouă
buzunarele pantalonilor şi porni spre casă ciugulind şi fantazând cum va
face la fel Vasilică, scuipând obraznic cojile şi strigând, după caz, muie
Steaua, muie Dinamo sau muie Rapid!
– Ai găsit? îl întrebă cu sufletul la gură Ionela, tânăra lui soţioară,
care se întreţinuse până atunci ore întregi cu Simca şi acum o ţinea în
braţe şi o legăna pe Vivi, cum pe el nu-l giugiulise niciodată.
43