Propinatiu - Muscatura

Dintr-o săritură ajunse într-un echilibru ca de mare circar la maşina
de spălat, pescuind pe Vasilică şi, cu el în dinţi, dintr-o altă săritură reveni
la poziţia iniţială, spălând apoi tacticos la chiuvetă delicatul cadavru, de
spumele de detergent de pe el. După care, mulţumit de calitatea clătirii şi
de pradă, se coborî şi mărşălui calm spre ieşire, ţinându-şi codoiul perfect
vertical, mândru de parcă ar fi fost vorba de captura lui şi ar fi aşteptat de
la toţi cei prezenţi o dâră de ovaţii, aplauze şi urale.
Poveste care pentru Simca s-a sfârşit astfel cu bine, în orice caz
mult mai bine decât s-ar fi aşteptat din partea tânărului şi colericului ei soţ
dacă afla tot. Despre viaţa aventuroasă a căruia ştia atât de puţin!
De fapt, Ciprian al ei n-a dormit decât o singură noapte într-o odaie
din căsoaia de la Câineni a chiaburului Melecan. Alte două nopţi le-a
petrecut chiar în Capitală, la fostul său şef, în patul soţiei acestuia,
Cocuţa, care înainte de eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist trăise
la un industriaş liberal, servitoare, şi acesta îi dăruise, într-un moment de
generozitate, pentru serviciile ei, o preţioasă brăţară cu scarabeu.
Având origine sănătoasă, sub ocupaţia sovietică, ea s-a avântat în
noua viaţă politică, măritându-se cu un tovarăş, cu Vasea. Anii trecând şi
el apucându-se de vânătoare de lupi, ea s-a simţit tot mai neglijată, ba
chiar umilită, pentru că aşa cum concepea şi Lenin trecerea cantităţii întro
nouă calitate, soţia de ştab se percepea pe ea însăşi ca fiind tocmai bună
de a fi vânată, compusă şi dumneaei numai din mici animale cu blăniţă
preţioasă.
Ciprian a înţeles cu timpul alcătuirea asta, dar tipa era foarte
pesimistă şi obositoare în sensul că, după o noapte cu ea, el nu mai era
bun de nimic două-trei zile. Plus că n-avea nici memorie, deşi îl chinuia
să asculte poezii. Speriat, şoferul cel mutant a schimbat serviciul, s-a
transferat la un scriitor. N-a scăpat însă de babă, care era şi cicălitoare, şi
urâtă ca Moartea şi nemarxist de geloasă. Ea nu numai că a recurs la tot
felul de ameninţări, că-l trimite în vreo colonie de muncă. Ea l-a tot
ademenit cu bijuteriile ei de o uluitoare diversitate, adică de la mai multe
case burghezo-moşiereşti, cum ar fi acea brăţară cu scarabeu din aur
masiv, nişte inele, un ac de cravată cu perle şi un breloc.
De data asta, Ciprian hotărâse să termine definitiv.
Abia scăpase cu viaţă, pe geam, ultima oară, prin grădină, hăituit
de câini poliţişti, cu şuierat de glonţ de urs pe la ureche, pornit din
carabina tovarăşului Vasea, întors inopinat de la vânătoare pentru o
plenară lărgită.
Şoferul îi băgă în cap babei că scriitorul l-a avertizat serios că
maiorul Vasea, care ţine un jurnal parapsihopupu, îl bănuieşte, aşa că un
timp se vor vedea mai rar. Obţinu de la ea un lung concediu şi, satisfăcut
de cum aranjase daravela, nu bătu deloc pe Simca pe motiv că de ce a fost
neglijentă şi n-a avut grijă de defunctul Vasilică.
49