Propinatiu - Muscatura

Simca se ridică în capul oaselor, gemu şi îi deschise după ce cu
multă greutate se târî până la uşă, lăsând în urma ei o dâră de sânge.
– Uită-te, fată, şi tu ce mi-a făcut, derbedeul dracului! zise ea cu
gura strâmbă şi cu năduf în loc de altă introducere.
La vederea rănilor, micuţa vânzătoare îşi făcu cruce dublă:
– Bine, fată, dar Cipi ăla al tău pe unde umblă? Eu cred că ar trebui
acum să te ducă cineva de urgenţă la spital... Dacă după şocul ăsta ţi se
opreşte laptele?
– N-am de unde să-l iau eu acuma pe Cipi! E cu şefu’. Oricum, de
pansat, trebuie să mă ajuţi să mă pansez, o angajă ea pe Simca s-o
oblojească. E dus cu şeful lui, cu doctorul Lazzaro Spallanzani şi cu
poetul Lobisón tocmai la Câineni, pe Valea Buzăului. Şi nu ştiu de ce, dar
am intuiţia ca e mai bine să nici nu-i spun ce s-a întâmplat, ce mi-a făcut
veveriţoiul! Cum este Cipi iute din fire, mai spontan, ăsta ar fi în stare de
să ia puiuţul de veveriţă şi să-l stropească cu benzină ca sa-i dea foc, cum
a făcut deunăzi şi cu nişte şoricei amărâţi care i-au practicat doar nişte
mici găurele într-un costum de haine, ăla gri, de-a fost cu el la Leningrad
şi a venit în el la nuntă la voi!
– Iar Vasilică pe unde e?
– O fi pe sub pat! Vai de sufleţelul lui! Îşi dă seama, ca toţi
bărbaţii, prea târziu de ce-a făcut şi că acces la sânii mei n-o să mai aibă
niciodată. Şade ruşinat acolo!... Acolo să stai, neruşinatule!... Bine, fată,
că nu s-a legat inconştientul şi de fetiţă cât eram eu leşinată, că-l omora
Cipi când venea! Îl muia în benzină de la Volgă, şi-i da foc cu bricheta!
Indulgentă şi intrigată, Ionela puse alunele pe covor la marginea
studioului, gândindu-se şi la domnul Garamond, care poate avusese şi altă
treabă decât să umble dimineaţa prin pieţe după ele, pentru un ingrat care
uite că făcuse harcea-parcea sânii Simcuţii. Dar cât a spălat-o la lighean
de cheagurile de sânge pe prietena ei, cât a dezinfectat-o, cu rivanol, căci
spirtul ustura prea tare în acea zonă sensibilăăă, şi cât a pansat-o animalul
nu s-a ivit deloc de dedesubt.
– Lasă-l să stea acolo, zicea cu severitate victima. Lasă-l să rabde
până l-o răzbi foamea! Iese el, şi să-l vezi cum începe să se dea pe lângă
mine!... Aşa fac toţi bărbaţii, mai dă-i încolo dacă sunt brutali cu femeile
când nu e nevoie!
Optimistă ipoteză, care nu se adeveri deloc!
Ba dimpotrivă, când Ionela pleca, un urlet înfiorător de s-a auzit
până în stradă scoase biata Simcuţa din ea, atrăgând atenţia vecinilor şi
trecătorilor, cum al Viviţei noastre când au muşcat-o câinii la gunoaie.
Căci mergând la baie să limpezească rufele pe care le lăsase în
maşina de spălat şi ridicând capacul, primul lucru pe care l-a văzut în
zoaiele albastre mirosind plăcut a detergent Deval, fu tocmai corpşorul
neînsufleţit şi desfigurat prin umflare şi cum l-o fi rotit elicea, al
47