ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
două etape:
Ca o particularitate, atât a evoluţiei cât şi al conţinutului, sclavagismul în România cunoaşte
I a) sclavagismul timpuriu – sau patriarhal caracteristic perioadei statului lui Burebista 82
I.Hr. – până la Decebal 106 Ihr.
b) sclavagismul din perioada stăpânirii romane- sau clasic roman – ce va începe
după cucerirea Daciei de romani şi se va încheia odată cu retragerea aureliană din
271-275
a) Sclavagismul timpuriu – sau patriarhal este rezultatul dezvoltării forţelor de producţie, a
evoluţiei organizării sociale, a progresuluirealizat în cadrul civilizaţiei materiale şi spirituale de
societatea geto-dacă de la începutul sec.I I.Hr.. Rapida şi complexa dezvoltare a societăţii geto-
dacice va conduce la apariţia în anul 82 I.Hr. a statului sclavagist condus de Burebista. De la
Burebista la Decebal statul dac va face imense progrese economice, social organizaţionale şi politice.
În legătură cu sclavagismul din perioada premergătoare cuceririi Daciei de romani trebuie
făcute câteva precizări:
1. Deşi modul de producţie este un conţinut sclavagist – nu va îmbrăca caracteristicile
sclavagismului clasic – ci, datorită faptului că omanii liberi sunt principali agenţi şi producători
economici, iar sclavii vor avea un rol casnic, sclavigismul societăţii dacice preromane – este
caracterizat ca patriarhal. În consecinţă economia Daciei preromane nu va avea trăsătura
sclavismului clasic grec sau roman.
2.Viaţa economică va cunoaşte o mare înflorire îndeosebi în timpul lui Decebal. Dovadă
numeroasele unelte de fier, obiecte de podoabă, cuptoare de reducerea şi prelucrarea metalelor
descoperite îndeosebi în Munţii Apuseni.
Agricultura constituie ramura de bază a vieţii economice dacice, culturile de grâu, de care
pomeneşte şi Herodot încă din 514 I.Hr., de in, cânepă, creşterea vitelor şi albinăritul sunt o dovadă
concludentă în acest sens.
Dezvoltarea meşteşugurilor, creşterea producţiei agricole vor intensifica schimbul de mărfuri.
Aşa de exemplu grâul, caii şi boii din Dacia erau bine apreciaţi pe pieţele Greciei antice. Intensificarea
şi lărgirea comerţului a impus necesitatea folosirii monedei. La început dacii vor folosi monedele
străine; greceşti, macedonene romane, dar începând de la mijlocul secolului III I.Hr. vor emipte
monede proprii de argint.
Comerţul deşi se practica în Dacia, atât în ceea ce priveşte exportul dar şi importul în special de
obiecte de podoabă, arme şi unelte din lumea greacă şi romană, nu constituie o activitate în sine a
geto-dacilor, dacă ei nu erau comercianţi de profesie şi aceasta datorită cantităţii limitate de produse
oferite schimbului dar şi a calităţii lor. Totuşi la sfârşitul sec.I şi mai ales la începutul secolului III I.Hr.
ca urmare a progresului economic realizat de societatea geto-dacică apare comerţul şi comrcianţii
geto-daci, este adevărat nu în măsura şi calitatea celui practicat de greci sau romani.
3. Progresul realizat în viaţa economică şi-a pus amprenta şi asupra structurii sociale a
societăţii geto-dacice. Apariţia proprietăţii private, înlocuirea obştei gentilice cu obştea sătească va
Pag. 10 din 68