ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
XIV); feudalismul dezvoltat (sec.XIV-XVIII) şi feudalismul în descompunere (sec.XVIII-1821)
cunoaşterea particularităţilor feudalismului românesc impune evidenţierea caracteristicilor generale
ale acestui mod de producţie:
1.Termenul de feudal, feudalism derivă din termenul frane feud prin care în evul mediu era
indicată posesiunea funciară . Acesta este un termen de origine francă. Treptat, termenul s-a extins
desemnând întreaga avere a feudalului, însăşi regimul politic al acestei formaţiuni sociale.
2.Baza feudalismului o constituie proprietatea feudală, deoarece pe temelia ei au apărut şi s-
au dezvoltat relaţiile de producţie feudale între feudal, proprietarul funciar şi ţăranul deţinător sau nu
de lot de pământ. Tot pe baza proprietăţii feudale s-au format principalul tip de relaţii ale acestei
societăţi – relaţiile feudo-vosalice între seniorul care acordă pământ şi vosalul care îl primea.
Formarea bazei economice a feudalismului a avut ca urmare constituirea şi a unei
suprastructuri corespunzătoare în domeniul politic (statul feudal) iar ideologic (religiile şi serviciile
respective, cultura feudală).
3.Structura socială şi de clasă a acestei societăţi este generată de raportul faţă de
proprietatea funciară: deţinătorii acesteia formează nobilimea feudală; alături de acestea există clasa
ţărănimii stratificate; cei ce deţin un lot de pământ sunt ţăranii liberi, iar restul lipsiţi de pământ –
iobagii. Ţărănimea a constituit principalul productor el economiei feudale.
4.Economia feudală îndeosebi în perioada feudalismului timpuriu este o economie naturală
închisă. Pe domeniul feudal sau în gospodăria ţăranului se produce numai atâta cât este necesară
existenţa. Schimbul nu este o activitate în sine ci de necesitate.
5. Progresul tehnic al acestei orânduiri a fost redus, evoluţia sa a fost lentă până la apariţia
germenilor capitalismului. El era în legătură cu caracterul natural al economiei feudale.
6. Renta feudală- constituie o caracteristică a economiei feudale. Ea este dată de
totalitatea obligaţiilor în produse, muncă şi bani pe care le plăteau ţăranii dependenţi faţă de feudalii
laici sau ecleziastici.
Renta în muncă specifică feudalismului timpuriu consta în efectuarea de către ţăranii
dependenţi a unui număr de zile de muncă cu uneltele şi vitele sale pe moşia feudalului. În 1517 Trip-
lui Werbotzi stabilea rata la o zi pe săptămână în Transilvania. În perioada feudalismului dezvoltat ea
va cunoaşte o creştere continuă ajungând la mijlocul sec. XVIII la 4 zile în Transilvania.
Renta în produse consta dintr-o cantitate de (cereale, carne, păsări, ouă, miere, vin etc.)pe
care o dădeau ţăranii dependenţi boierilor laici sau ecleziaştilor. Ea a cointeresat pe ţăranii
dependenţi întrucât surplusul îi putea reveni şi a constituit o cale de diferenţiere socială şi economică
între ţărani.
Renta în bani apare în perioada descompunerii societăţii feudale şi constă într-o sumă de
bani plătiţi de ţăranii dependenţi – boierului. Ea s-a impus în perioada descopunerii feudale .
Obligaţiile ţăranilor constau în primul rând cota sau nobilime şi purta numele de cens în
Transilvania şi dăjdii în cele 2 ţări române.
- cota stat – regalitate în Transilvania ..........
Pag. 15 din 68