ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
concurenţei impuse de capitalul străin, dar şi a faptului că nu tot capitalul acumulat a fost folosit în
scopuri productive.
4.3 Cooperaţia capitalistă simplă
Mijlocul secolului XIX şi perioada ce-i va urma, aduce şi în Ţările Române manifestarea cu
mai multă putere a elementelor producţiei capitaliste, proces resimţit îndeosebi în industrie.
Până la mijlocul secolului al XIX-lea producţia casnică ţărănească ocupase un loc important în
satisfacerea nevoilor de consum atât pentru gospodăririle ţărăneşti iar împreună cu breslele şi pe cele
ale populaţiei orăşeneşti.
Produsele industriei casnice ţărăneşti erau variate: textile, confecţii, ceramică, produse
alimentare. La începutul secolului XIX în cadrul dezvoltării generale a activităţii economice se produc
importante prefaceri care vor reduce treptat rolul industriei casnice ţărăneşti în economie.
Astfel, industria casnică ţărănească nu mai e capabilă să-şi asigure ca urmare a sporirii
necesităţilor de produse finite, materia primă utilizată. Pătrunderea masivă şi rapidă a firelor şi
ţesăturilor de bumbac a înlocuit în mare măsură producţia casnică de in şi cânepă.
Creşterea necesităţilor de produse finite pe piaţa internă nu a mai putut fi satisfăcută de
industria casnică.
Un alt proces cu consecinţe pentru evoluţia activităţii industriale petrecut de la începutul sec.
XIX şi imediat după 1850 – este decăderea breslelor. Breslele cu reglementările lor în organizarea
producţiei şi desfacerea mărfii deveniseră o frână în calea progresului. Ieşirea din cadrul breslelor a
unor meseriaşi şi primirea lor la adăpostul jurisdicţiei consulare străine, apariţia unor ateliere
capitaliste de tipul cooperaţiei simple şi manufacturiere precum şi pătrunderea nestingherită a
mărfurilor străine au generat concurenţa breslelor şi decăderea lor. Rolul şi importanţa lor în
economie a scăzut continuu şi în consecinţă, în 1873 prin lege au fost desfiinţate.
manufacturile.
Locul lor va fi luat de formele bazate pe cooperaţia capitalistă simplă: atelierele şi
Cooperaţia atelierul reprezintă primul stadiu al dezvoltării capitaliste în industrie, o formă de
producţie de mărfuri bazată pe proprietatea privată asupra uneltelor de muncă, a materiei prime şi pe
forţa de muncă salariată (maiştri, lucrători sau calfe). Proprietarul atelierului este patronul căruia îi
aparţin uneltele, materia primă şi producţia; diviziunea socială a muncii e aproape inexistentă,
lucrătorul realizând produsul de la început până la sfârşit.
Asemenea ateliere au apărut în Ţara Românească şi Moldova în urma destrămării breslelor
sau prin unirea lor de către unii negustori şi meşteri. În cele două Ţări Române aceste ateliere erau
mici, având 2-3 angajaţi, în schimb în Transilvania numărul angajaţilor ajungând şi la 20.
Manufacturile constituie cel de-al doilea stadiu de dezvoltare a producţiei capitaliste bazate
pe diviziunea socială a muncii şi pe dominaţia muncii manuale. Ele vor face trecerea la marea
industrie maşinistă.
Pag. 23 din 68