ISTORIA ECONOMIEI NATIONALE - SvEdu.ro

Istoria Economiei Nationale Conf. Univ. Dr. Aurel Piturca
VIII. EVOLUŢIA COMERŢULUI, A CIRCULAŢIEI BĂNEŞTI A
CREDITULUI ŞI A FINANŢELOR PUBLICE ÎN PERIOADA 1879-
8.1.Formarea şi consolidarea pieţei naţionale
1914
8.2. Evoluţia comerţului interior şi exterior românesc în perioada (1877-1914)
8.3. Circulaţia bănească. Formarea sistemului monetar naţional
8.1.Formarea şi consolidarea pieţei naţionale
Una din condiţiile importante în formarea şi afirmarea economiei capitaliste a constituit-o
crearea pieţei naţionale şi apoi consolidarea ei.
Procesul formării pieţei naţionale este un proces istoric, de lungă durată, el realizându-se în
mod treptat şi fiind rezultat al puternicilor legături economice şi politice dintre ţările române, al
caracterului complementar şi interdependent al economiei lor. Elemente şi manifestări ale pieţei
naţionale româneşti s-au înfăptuit înaintea realizării unităţii teritoriale. Strânsele legături şi schimburi
dintre negustori şi producătorii din cele trei ţări române, privilegiile comerciale acordate de unii domni
şi voievozi români ca Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Vasile Lupu, Moţu
Basarab, Gheorghe Racotzy şi Mawi au ales actul unirii înfăptuit de Mihai Viteazul, au creat încă din
perioada feudală premisele înfăptuirii pieţei naţionale. Odată cu afirmarea economiei de tip capitalist –
formarea pieţei naţionale a constituit o cerinţă obiectivă, o condiţie a însăşi modului de producţie
capitalist.
Un prim pas în cadrul acestui proces l-a constituit abolirea la 1 ianuarie 1848 a
barierelor vamale dintre Ţara Românească şi Moldova. Prin acest act s-a lărgit sfera circulaţiei
mărfurilor trecându-se de la stadiul pieţei de tip provincial la cel naţional. Odată cu formarea statului
naţional (1859), piaţa naţională ia dimensiuni noi şi intră într-o nouă etapă. În aceste noi condiţii piaţa
economică se bazează, se sprijină pe unitatea teritorială, dar unirea din 1851 nu a rezolvat în
totalitate aspectele structurale, organizatorice şi funcţionale ale pieţei naţionale. Lipsa idependenţei
politice făcea ca marile puteri europene să considere Principatele Române ca parte integrantă a
sferei economice a imperiului otoman, să nu le considere entităţi distincte economice şi politice.
Pentru a contracara această situaţie peste capul Imperiului Otoman şi chiar a marilor puteri
statul român şi domnitorul său A.I.Cuza au luat măsuri hotărâte menite să consolideze şi să afirme
identitatea economică şi politică a ţării – independenţa ei.
În cadrul acestor măsuri se înscriu:
Pag. 44 din 68